În momentele când mă simt furioasă, dar nu reușesc să exprim această furie, observ că-mi apare o nevoie puternică de a mânca, chiar dacă nu-mi este foame. Este un „pompier“ care-și face simțită prezența, de parcă ar încerca să mă protejeze. În acele clipe, furia mea își pierde intensitatea, parcă se estompează în fața unei plăceri trecătoare. Acest pompier mă ajută să evit ceea ce percep ca fiind o emoție greu de gestionat, protejându-mă de alte senzații dureroase ce pot ieși la suprafață: frica de respingere, rușinea sau tristețea. Însă, de multe ori, efectele nu sunt cele mai benefice pentru mine pe termen lung.
Asemenea mie, mulți dintre noi trăim momente în care, sub presiunea emoțiilor intense, se manifestă părți care acționează ca niște pompieri, preluând controlul. În cadrul sistemului familial intern ( SFI), aceste părți sunt cunoscute sub numele de „pompieri“ și apar în momentele când o parte din noi – o parte exilată, ce deține o emoție dureroasă sau o amintire dificilă – este pe cale să fie adusă în prim-planul conștiinței. Asemeni salvatorilor de urgență, pompierii „sting focul“ emoțional rapid, dar fără să țină cont de consecințe.
Când apar pompierii și de ce
Pompierii sunt chemați în special atunci când o emoție devine prea puternică și strategia managerilor – acele părți care încearcă să prevină durerea prin control – nu mai funcționează. Astfel, în momentele de criză emoțională, pompierii sunt cei care iau frâiele, oferind soluții rapide pentru a diminua disconfortul. În cazul meu, pompierul îmi sugerează mâncatul emoțional ca pe o modalitate de a liniști intensitatea furiei și de a mă proteja de senzațiile care ar putea apărea dacă m-aș confrunta pe deplin cu acea emoție.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Iată câteva exemple de pompieri care pot apărea în astfel de momente:
- Mâncatul emoțional: mâncarea devine, pentru unii, o modalitate de a evita emoțiile puternice. Fie că este vorba de stres, furie, rușine sau tristețe, mâncatul oferă o alinare temporară și permite un moment de respiro.
- Consumul de alcool sau alte substanțe: în momentele dificile, unii pompieri se manifestă prin nevoia de a bea sau de a folosi substanțe care să atenueze durerea. Deși poate avea efecte negative pe termen lung, această reacție rapidă are intenția de a ajuta la scăderea intensității emoționale.
- Evadarea în muncă sau în activități excesive: alți pompieri își manifestă prezența printr-o nevoie compulsivă de a munci sau de implicare intensă în activități diverse, oferind o distragere de la durere și evitând confruntarea directă cu emoțiile.
- Izbucnirile de furie: uneori, pompierii se manifestă ca o furie explozivă, o reacție intensă care permite o eliberare rapidă a tensiunii emoționale și împiedică conștientizarea altor sentimente de fond, cum ar fi rușinea sau teama.
- Nevoia compulsivă de distracție: tehnologia, fie că e vorba de filme, jocuri video sau rețele sociale, poate deveni un „loc de scăpare“, oferind o alternativă rapidă la emoțiile copleșitoare.
Pompierii și criticul intern – un cerc vicios al rușinii
Un alt aspect pe care este important să-l conștientizăm este că pompierii sunt adesea ținta criticului intern, acea voce interioară aspră care ne judecă și ne reproșează reacțiile impulsive. Criticul poate să accentueze rușinea și să aducă în prim-plan convingeri precum „Nu sunt suficient de bun!“ sau „Este ceva în neregulă cu mine!“. Astfel, se poate crea un cerc vicios al rușinii, mai ales dacă emoția profundă a părții exilate este însăși rușinea, iar pompierii devin, paradoxal, o țintă constantă a criticilor interioare.
În sistemul familial intern (SFI), scopul este să privim aceste părți cu mai multă compasiune și să le înțelegem intențiile pozitive. Când lucrăm cu părțile noastre exilate, descoperim că rolul pompierilor și al managerilor se reduce treptat. Nevoia de „stingere a focului“ scade, deoarece începem să ne împrietenim cu „exilații“ noștri, iar acele emoții copleșitoare își pierd din intensitate.
Cum să ne îmblânzim pompierii cu blândețe
Pentru a diminua reacțiile pompierilor, este esențial să ne oferim timp să le înțelegem și să le acceptăm intențiile. Poate fi util să ne întrebăm, într-un moment de introspecție, de fiecare dată când un pompier își face simțită prezența: „Ce încerci să mă ajuți să evit sau să uit?“. Această întrebare simplă poate dezvălui o lume întreagă de emoții și gânduri, permițându-ne să observăm și să înțelegem mai bine ce ne deranjează cu adevărat.
Un jurnal al pompierilor poate fi un instrument valoros, în care să notăm fiecare apariție a acestor reacții, descriind emoțiile care au precedat-o și reacțiile criticului Intern. Această metodă ne poate ajuta să vedem tiparele și să descoperim momentele în care emoțiile noastre devin copleșitoare. În loc să ne criticăm pompierii, ne putem oferi, în schimb, compasiune și curiozitate, permițându-ne să începem să dezamorsăm încet-încet aceste reacții intense.
Cu timpul, relația noastră cu pompierii devine mai armonioasă, iar nevoia lor de a interveni scade. Pe măsură ce ajungem să lucrăm cu exilații noștri și să le oferim sprijin, descoperim un echilibru interior și o capacitate mai mare de a ne susține singuri în momentele dificile, fără să ne temem de intensitatea emoțiilor.
Citește și: