Mama spune că „ce-i mult strică“. Și cred că are dreptate. De fapt, și știința ne arată că așa este: excesele dăunează sănătății. Evident, sunt conștientă că noi aici, la paginadepsihologie.ro, scriem despre #PutereaRelațiilor, dar în ultima vreme eu am tot simțit că am nevoie de o pauză – o pauză de oameni, o pauză de socializare. Sunt o extrovertă și mă simt în relații ca peștele în apă (sau „în cuib“, cum spune un refren hip-hop). Cu toate acestea, după o lungă perioadă cu foarte puține zile libere – mai ales dacă munca presupune multă conectare interumană, iar timpul liber este plin de socializare cu prietenii sau familia – cred că nevoia de singurătate poate atinge cote înalte, oricât de ființe gregare am fi noi.
Din când în când, cu toții avem nevoie de o zi sau două – sau măcar de două ore – în care să ne punem relațiile în standby, să nu răspundem la telefon, la mesaje, să nu ne verificăm e-mailul, nici social- ori professional media, să nu avem musafiri și nici să nu mergem în vizite, să nu ieșim din casă în locuri aglomerate (cum sunt centrele comerciale), să nu ne uităm la televizor (poate nici măcar la filme)… Adică să stăm noi cu noi înșine. Putem să lenevim, să dormim, să citim, să medităm, să scriem, să ne uităm pe geam, să ascultăm muzică, să ne plimbăm prin natură sau să bem un ceai, culcușiți ca niște pisoi gigantici, în cel mai confortabil loc al casei noastre. Oh, ce bine-mi sună toate astea!
Acesta nu este însă un îndemn la izolare socială ci – țin să vă spun – mai degrabă o recomandare ce vizează o practică pro-socială. Ca să putem fi prezenți în relațiile cu ceilalți, avem nevoie să putem fi în primul rând prezenți și buni cu noi înșine. Așa cum am o seară de ieșit la film sau la restaurant cu partenerul sau ieșiri în oraș cu grupul de prieteni (practici care ne ajută să ne alimentăm relațiile cu combustibilul conectării), la fel am nevoie să practic timpul în care stau eu cu mine și atât. Aș merge chiar mai departe și aș spune că este o dovadă de auto-compasiune să îmi permit a-mi oferi acest timp în solitudine.
Avem mare nevoie să ne extragem din cotidian și să ne acordăm atenție nouă. Poate sună simplu, dar nu este chiar așa. Unora poate să le fie chiar deosebit de greu. E nevoie să pregătim aceste momente, rezervând în avans timp în agendele noastre și asigurându-ne că suntem supliniți în activitățile noastre zilnice: rugăm pe cineva să stea cu copiii ori ne luăm o zi liberă când ei sunt la școală sau într-o excursie.
De asemenea, gândește-te în avans și alege locul și lucrurile de care consideri că vei avea nevoie când te vei retrage în solitudine. Poate că vrei să petreci un weekend sau o zi singură acasă ori la casa de la țară a părinților tăi; sau poți alege o pensiune retrasă la munte ori la mare. Sau poate ai la dispoziție doar două ore și un loc preferat într-un parc. Va trebui să mai planifici să ai cu tine și toate obiectele și alimentele de care știi că vei avea nevoie pentru a te simți confortabil: cărțile, muzica, ceaiul, mâncarea și chiar jurnalul tău. Cu toate că este bine să ai cu tine tot ce consideri tu a-ți fi trebuincios, află că – în afară de timp și spațiu – nu ai, de fapt, nevoie de nimic pentru a putea fi tu cu tine.
℗PUBLICITATE
Încă din secolul trecut, psihologi precum Donald Winnicot ne îndemnau să ne cultivăm capacitatea de a fi singuri, pentru a nu ne pierde pe noi înșine în relațiile cu ceilalți. Când suntem doar cu sine, avem șansa de a ne descoperi așa cum suntem, neinfluențați de exterior: cu adevăratele noastre nevoi și sentimente.
În Solitude: A Return to Self, Anthony Storr vorbește despre beneficiile singurătății atunci când creăm. Doar în singurătate am ocazia să creez o relație cu opera mea, nemijlocită de dorințele sau așteptările altora. Pentru introverți și creativi, a sta în solitudine este mană cerească; dar studii recente ne arată că aceleași beneficii pot fi culese și de cei cu o nevoie mare de socializare, cei care simt că „se încarcă“ prin contactul și conectarea cu semenii lor.
Un sondaj recent a chestionat 18.000 de persoane din 134 de țări în privința modalităților pe care le folosesc pentru a se relaxa, administrându-le concomitent și o scală pentru a determina unde se află acești subiecți pe spectrul introvert-extrovert. Felicity Callard, profesor în Departamentul de Științe Sociale al Universității Durham – care a condus echipa de cercetători – a declarat că a fost uimită să descopere cum o mare parte dintre primele zece activități cotate de respondenți ca fiind cele mai relaxante sunt activități care au loc în solitudine.
Atât subiecții care au fost cotați ca introverți, cât și extroverții au recunoscut drept relaxante niște activități care nu implicau prezența altor persoane. Primele cinci activități desemnate ca fiind cele mai relaxante (conform acestui sondaj) au fost cititul, apoi petrecerea timpului în natură, urmate de șederea în singurătate, ascultatul muzicii și… statul degeaba. Ceea ce vă doresc și vouă, tuturor!
Dostoievski considera că „solitudinea e necesară minții la fel cum este mâncarea necesară trupului“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
