Când unii oameni reușesc să prezică cu succes care este concluzia unui studiu, sfârșitul unui banc sau comportamentul cuiva notoriu, se consideră perspicace. Când persoanele mai apropiate devin ținta predicțiilor lor, iar acestea se confirmă, apare monotonia. Nu sunt uimiți și, astfel, ratează sentimentele plăcute, asociate uimirii. Desigur că există și riscul să fie uimiți într-un mod neplăcut, dar, presupunând că acesta este eliminat, putem observa că acei oameni care oferă predictibilitate sunt la fel de perspicace când vine vorba despre inteligența emoțională.
Cunoașterea propriilor emoții, empatia și sociabilitatea – trei dintre mai multe componente ale inteligenței emoționale – fac din ei oameni de încredere, pentru că au capacitatea de se diferenția, devenind autonomi și flexibili în gândire, dar și conectați la emoțiile și nevoile celorlalți. Astfel, pot oferi siguranță și consecvență, două dintre premisele predictibilității. Dar, oare, avem toți nevoie de asta, în aceeași măsură?
Creierul predictiv – este universală nevoia de predictibilitate?
Cea mai importantă funcție a creierului este să te protejeze, prin bugetarea resurselor corpului, adică să facă posibile creșterea și adaptarea. El înmagazinează informații senzoriale venite din exterior de când te naști, iar aceste informații sunt ordonate cu ajutorul memoriei, ca să construiască un sens și pentru a te ajuta să-ți dai seama care e următorul pas pe care poți să-l faci. Spre exemplu, poți utiliza amintirile legate de gestionarea unei experiențe trecute ca să-ți adaptezi cheltuirea energiei într-o situație viitoare, în funcție și de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Creierul face constant predicții, iar atunci când predicția se confirmă, corpul tău se liniștește, pentru că bugetul lui de energie a fost folosit eficient. Astfel, nevoia de predictibilitate este universală prin faptul că toți avem creier.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Există și posibilitatea ca predicțiile confirmate să nu-ți placă sau lumea să nu aibă întotdeauna noimă, câteodată fiind greu să descoperi înțelesul lucrurilor. Astfel, cauți certitudinea. Când a fost ea cea mai prezentă? Când îngrijitorii noștri luau deciziile pentru noi, astfel eliminând, pe cât posibil, erorile de predicție, pentru siguranța noastră.
Co-reglarea emoțională din copilărie ne-a format și capacitatea de a gestiona bugetul corpului. „Pe măsură ce înaintăm în viață, începând din anii copilăriei, trăim în acest corp, al cărui creier este o mașinărie de anticipație și un detector de tipare, pregătindu-ne pentru ce urmează, pe baza a ceea ce a învățat în trecut“. Până la șapte ani, timpul trecea altfel, dificultăți legate de el nu existau atunci când eram mai mici. Dar noi avem nevoie să ne gestionăm bugetul corpului în fiecare moment, fără însoțitori (de cele mai multe ori). Aici ar fi de foarte mare ajutor un om predictibil, nu-i așa? „A trăi ca o ființă umană nu este ceva ușor“, spune Daniel J. Siegel, în cartea Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane.
Două fațete ale predictibilității
Nevoia de predictibilitate e născută și din dificultatea de a suporta îndoiala. Această stare de disconfort se manifestă diferit, în funcție de caracteristicile personale.
Unii dintre noi ajung să fie măcinați de ruminații în privința viitorului. Cu cât sunt mai multe ruminații, cu atât scade percepția incertitudinii și crește cea a controlului, pentru că mintea creează falsa impresie că putem controla ceva dacă ne-am gândit înainte cum putem proceda. Ar putea fi un fel de bias al adevărului iluzoriu (auzind de mai multe ori același lucru, tindem să credem că este adevărat) – gândindu-ne intens la un lucru, tindem să credem că este gestionat. Totuși, ceea ce gândim nu se transpune neapărat în realitate, dar e neplăcut să nu știm! Certitudinea se obține cu greu, e firesc să ne frământăm pentru că, așa cum omul este o ființă bio-psiho-socială, experiențele de viață sunt influențate bio-psiho-social, adaptarea devenind un proces complex.
Creierul creează tot felul de minți, mintea fiind rezultatul colaborării dintre creier și corp, într-un mediu fizic. „Variația este norma“, spune Lisa Feldman Barrett, oamenii fiind diferiți și în ceea ce privește construirea mecanismelor de tolerare a incertitudinii. Câteodată, starea de incertitudine poate fi gestionată mai ușor. Dificultatea de a suporta îndoiala este și ceea ce ne îndreaptă către explorarea necunoscutului, orientându-ne atenția către aventură.
℗PUBLICITATE
Necunoscutul e motorul dezvoltării. Alteori, poate alegem să nu ne facem planuri pentru că s-ar putea ca ele să nu se concretizeze, evităm să ne gândim la viitor, ancorându-ne în prezent. Raționalizăm comportamentul de evitare pentru că viitorul poate fi perceput ca fiind periculos. Daniel J. Siegel spune că nu există percepție pură. Aceasta este modelată prin învățarea din experiențe anterioare. Mintea construiește imagini despre lume bazate pe ceea s-a întâmplat în trecut.
Aceeași nevoie, gestionare diferită
E necesar să conștientizăm și să acceptăm moștenirea emoțională pe care o avem în general, dar și în privința nevoii de predictibilitate. John Gottman și Joan DeClaire definesc această moștenire ca fiind „modul în care ceilalți s-au purtat în trecut cu noi și felul în care aceste comportamente ne-au făcut să ne simțim“. Astfel, putem să ne dăm seama că avem nevoie de mai multă predictibilitate de la ceva sau cineva sau, din contră, preferăm misterul.
Când facem parte din prima categorie, predicțiile pe care le avem vor fi conforme cu trecutul nostru, limitând posibilitatea de a gândi în moduri noi la probleme. Contactul cu mai multe feluri de a gândi, experiențele diverse și contestarea ideilor adânc înrădăcinate care nu ne mai sunt de folos, ne pot ajuta să evităm erorile de predicție sau să stăm în starea de incertitudine, atunci când nu avem de ales. Diferențierea pe care am menționat-o la început înseamnă să fii conștient că „gândurile, emoțiile și senzațiile sunt ale tale, nu ale altcuiva“. Iar ceea ce putem face este să verificăm realitatea obiectivă și să ne plasăm pe axa timpului în prezent, pentru a ne diferenția de moștenirea emoțională care nu ne mai ajută. „Când suntem receptivi la ce se întâmplă în fiecare clipă, putem accepta incertitudinea naturală a vieții. Dar când conturăm așteptări despre cum ar trebui să fie viața, devenim predispuși la dezamăgiri, suferințe și stres“, spune Daniel Siegel.
Când nevoia de explorare a necunoscutului primează, deși numărul erorilor de predicție crește, suntem într-un proces de învățare continuă. Resursele corpului sunt limitate și, în acest caz, s-ar putea să avem nevoie și de pauze de la mister. Pe de altă parte, când ne dăm seama că evităm analizarea viitorului, am putea intra în contact cu fricile inconștiente din zona asta pentru a le conceptualiza. Desigur, cu răbdare și blândețe pentru noi înșine, în măsura posibilităților emoționale. Într-o dinamică relațională în care nevoia de predictibilitate este resimțită diferit (și asta generează nemulțumiri), putem comunica având în minte deosebirile dintre noi, fără judecăți de valoare. Scopul este să înțelegem povestea predictibilității fiecăruia.
Indiferent de cum gestionăm această nevoie, incertitudinea caracterizează viața. Tocmai ceea ce o face interesantă poate crea și dificultăți. De aceea, acceptând această stare inerentă ființei umane, putem spera la o existență plenară.
Bibliografie
- Feldman Barrett, L. Șapte lecții și jumătate despre creier. Editura Vellant: 2021
- Feldman Barrett, L. Cum iau naștere emoțiile. Viața secretă a creierului. Editura ASCR: 2017
- Gottman, J.; DeClaire, J. Terapia relațiilor. Un ghid în cinci pași pentru consolidarea căsniciei, a familiei și a prieteniilor dumneavoastră. Editura ASCR: 2018
- Montell, A. Overthinking în epoca gândirii magice. Note despre iraționalitatea timpurilor moderne. Editura Magga Books: 2025
- Siegel, D. Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane. Editura Pagina de Psihologie: 2018
- Sorensen, M. Te aud. Relații mai bune, oameni mai fericiți. Editura Trei: 2021
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
