Una dintre cele mai des și intens dezbătute teme când vine vorba despre iubire și relații este de ce își înșală oamenii partenerii de viață. De la pledoarii antropologice, legate de perpetuarea și supraviețuirea speciei și a genelor, la explicații sociologice, legate de orânduirea societății și de constrângerile care derivă din aceasta, și până la cele psihologice, legate de natura umană și provocările ei, literatura – de specialitate sau generalistă – abundă în teorii.
Bărbați versus femei: cine înșală mai mult?
De exemplu, deși o bună bucată de vreme s-a crezut că bărbații au o înclinație mult mai puternică de a-și înșela partenerele, dintr-un așa-zis imbold – conștient sau nu – de a-și asigura cât mai mulți urmași, studiile mai recente arată contrariul: femeile sunt infidele în aceeași măsură sau chiar mai mult decât bărbații, cel puțin la categoriile mai tinere de vârstă. Mai mult, nici mitul conform căruia femeile caută mai degrabă stabilitatea unui cămin nu mai stă în picioare, de vreme ce aproximativ 70% din divorțuri sunt inițiate de femei.
Într-un studiu realizat între 2010 și 2016 în Statele Unite, de către Institute for Family Studies, se arată că, în rândul adulților căsătoriți între 18 și 29 de ani, femeile sunt puțin mai înclinate decât bărbații către infidelitate (11% față de 10%). Dar acest decalaj se inversează rapid în rândul celor cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani (12% dintre femei și 14% dintre bărbați raportând infidelitatea) și se accentuează progresiv în grupele de vârstă mai mari.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Un alt studiu pe această temă, realizat în 2007 pe tineri studenți, tot în Statele Unite, arată că, atunci când definiția infidelității este mai cuprinzătoare („orice formă de implicare romantică și/sau sexuală, pe termen scurt sau lung, incluzând sărutul, în timp ce individul se află în relație cu o altă persoană”), femeile raportează rate mai mari de infidelitate: 50,6% versus 39,3%. La o definiție care se limitează exclusiv la raporturile sexuale, bărbații depășesc, totuși, femeile: 21% versus 19%. Mai mult, bărbații au admis mai multe episoade de infidelitate comparativ cu femeile, atât în ceea ce privește definiția în sens larg, cât și cea în sens restrâns.
Într-o meta-analiză a douăsprezece studii privind infidelitatea în rândul cuplurilor căsătorite americane realizată în 1983, a reieșit că 31% dintre bărbați și 16% dintre femei avuseseră o aventură sexuală care nu presupunea nicio implicare emoțională; 13% dintre bărbați și 21% dintre femei avuseseră o aventură romantică, dar nu sexuală, cu altcineva decât soțul (soția) lor; și 20% dintre bărbați și femei avuseseră o aventură care includea atât o legătură sexuală, cât și una emoțională.
O altă convingere, vehiculată ani la rândul, a fost cea legată de diferențele de sexualitate și libido existente între femei și bărbați. Și aici studiile recente au venit să arate că lucrurile nu stau chiar așa și merită cel puțin nuanțate. În cartea sa, Come as you are, Emily Nagoski vorbește despre diferența dintre dorința sexuală spontană, mai frecventă la bărbați, și cea reactivă/responsivă, mai frecventă în rândul femeilor. Astfel, 25% dintre bărbați și 85% dintre femei au declarat că nu simt dorință spontană, în timp ce dorința reactivă a fost raportată de 30% dintre femei și 5% dintre bărbați.
Într-un studiu de proporții derulat în Marea Britanie în 2017, care a vizat 4.839 bărbați și 6.669 femei cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani, s-a descoperit că femeile își pierd mai repede interesul pentru sex în relațiile de lungă durată decât bărbații. Ceea ce nu este echivalent cu pierderea totală a interesului pentru sex.
În cartea ei, The Secret Life of the Cheating Wife, dr. Alicia Walker, sociolog și profesor asistent la Missouri State University, prezintă rezultatele interviurilor cu 46 de femei heterosexuale căsătorite sau în relații de cuplu, care au folosit site-ul Ashley Madison – o platformă de întâlniri pentru persoanele căsătorite sau care au o relație – pentru a căuta și a forma în mod intenționat relații cu alți bărbați. Concluziile ei au fost că acestea căutau în mod special parteneri sexuali, nu noi iubiri sau relații de cuplu de lungă durată. De altfel, ele se declarau fericite în relațiile lor actuale cărora le lipsea, totuși, componenta sexuală.
Ce este important de menționat e că, după cum era de așteptat, toate studiile pe această temă se bazează pe declarațiile participanților, fiind de tip self-report. Astfel, având în vedere concepțiile tradiționaliste, prezente încă în multe culturi, care stigmatizează femeile care înșală, dar consideră acest lucru firesc sau chiar de apreciat pentru bărbați, este lesne de înțeles de ce, în multe studii, femeile par să scoreze mai puțin, mai ales la generațiile mai în vârstă. Dubla măsură aplicată de societate poate influența ușurința cu care cineva admite o faptă considerată imorală.
Poate tocmai de aceea, ca un semn că lucrurile încep să se schimbe la nivel de mentalități, începând cu anii ’90, numărul femeilor care admit infidelitatea a crescut cu 40%, în timp ce procentele care îi privesc pe bărbați au rămas neschimbate, după cum arată Esther Perel, una dintre cele mai apreciate terapeute de cuplu la nivel mondial, în cartea ei, Regândirea infidelității. Acesta poate fi un semn că stigma asociată infidelității feminine s-a redus în ultima perioadă.
℗PUBLICITATE
Întrebarea cea mai grea: de ce sunt oamenii infideli?
Lăsând însă la o parte datele privitoare la prevalență în rândul unei categorii sau a alteia, rămâne întrebarea: de ce sunt oamenii infideli? Printre motivele menționate de respondenți se numără nefericirea în relație (54,6% femei vs. 27,4% bărbați), plictiseala (aproximativ 40% femei și bărbați), lipsa atracției față de partener (14,4% femei vs. 8,3% bărbați), apariția neașteptată a unei ocazii (25% femei vs. 30,1% bărbați), infidelitatea partenerului (14,4% femei vs. 16,7% bărbați), intenția de a încheia relația (22,7% femei vs. 17,9% bărbați), faptul că noul partener i-a făcut să se simtă atractivi (42,3% din femei vs 20,2% dintre bărbați) și altele.
O teorie legată de motivele infidelității se referă la stilul de atașament al fiecăruia, dezvoltat încă din copilărie, ca urmare a relației cu părinții. Există patru stiluri principale de atașament, dintre care unul securizant, și trei insecurizante: evitant, ambivalent și dezorganizat. Cercetările arată că stilul de atașament securizant este corelat pozitiv cu relațiile mai stabile și cu rate scăzute de infidelitate, în timp ce celelalte stiluri de atașament „predispun“ la infidelitate.
O altă teorie privește cele cinci trăsături principale de personalitate (modelul Big 5) – deschiderea la experiențe noi, nevrotismul, extrvaersia, agreabilitatea și conștiinciozitatea – primele trei corelându-se pozitiv cu infidelitatea.
Conform teoriei deficitului, infidelitatea este adesea rezultatul unor nevoi nesatisfăcute sau al unor deficiențe în cadrul unei relații. Aceste nevoi nesatisfăcute pot fi emoționale, cum ar fi lipsa de afecțiune, înțelegere sau sprijin, sau pot fi fizice, cum ar fi nemulțumirea față de relația sexuală.
Cunoscuta autoare și terapeută de cuplu Esther Perel sugerează că aventurile reflectă adesea o căutare a părților pierdute din sine sau o evadare din senzația de stagnare, vorbind despre dificultatea de a gestiona două nevoi opuse: cea de noutate și aventură și cea de stabilitate și siguranță.
Nu în cele din urmă, cercetătorii au descoperit recent o nouă trăsătură psihologică – emofilia – care descrie cât de ușor și cât de des se îndrăgostește o persoană. Studiul, publicat în Frontiers in Psychology, a constatat că persoanele cu emofilie ridicată tind să aibă mai multe relații romantice și mai multe aventuri.
Ce poți face în relația de cuplu pentru a reduce riscurile infidelității
Așadar, este tendința de a-ți înșela partenerul de viață o trăsătură înnăscută sau rezultatul unui complex de împrejurări? Probabil o combinație a celor două, dar mai important decât asta este ce putem face, în cuplu, pentru a reduce riscurile infidelității.
Iată câteva recomandări:
- Cultivați o comunicare profundă în cuplu, în care să vă simțiți liberi să vă împărtășiți valorile, nevoile, limitele, bucuriile și suferințele. În același timp, nu uitați că o comunicare eficientă are la bază și ascultarea activă, așa că este important să creați un spațiu de siguranță în care fiecare partener să se simtă ascultat.
- Evitați alte forme de trădare în cuplu: lipsa cronică de atenție pentru partener, încălcarea frecventă a promisiunilor, lipsa ajutorului în treburile casnice sau care țin de creșterea copiilor etc.
- Nu evitați discuțiile în contradictoriu – dacă este gestionat corect, conflictul poate crea mai multă intimitate, încredere, apropiere între parteneri.
- Acordați timp relației și nu o lăsați pe ultimul loc în lista de priorități.
- În fiecare zi, oferiți-vă reciproc vorbe de apreciere.
- Creați zilnic momente de apropiere, afecțiune și intimitate fizică și emoțională.
- Păstrați-vă vie curiozitatea – oamenii sunt într-o continuă evoluție astfel că, dacă ne păstrăm interesul ridicat sau încercăm să vedem persoana de lângă noi și în celelalte contexte ale sale de viață (de exemplu, atunci când e implicată în pasiunile sale), vom avea mereu ceva nou de descoperit.
- Mergeți la terapie de cuplu atunci când sunteți în impas.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
