Skip to content

În calitate de psiholog clinician într-o secție de chirurgie, am înțeles câtă nevoie au pacienții să fie consiliați, să li se ofere suport și să fie pregătiți psihologic și comportamental pentru o intervenție chirurgicală.

Studiile în domeniul neurologiei și al neurochirurgiei au arătat că pacienții care sunt mai liniștiți, mai împăcați cu situația și care au verbalizat, prin terapie, totalitatea lucrurilor care le provoacă stres preoperator au rezultate mai bune atât în aplicarea anesteziei, cât și în recuperarea postoperatorie.

Suntem diferiți, chiar și pe patul de spital

Intervențiile psihologice pot avea rezultate și efecte diferite, în funcție de personalitatea pacienților, acesta fiind un aspect-cheie în zona adoptării diverselor tehnici de gestionare (mecanisme de coping).

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Studiile realizate de către Evans et al. (1984) și Miller and Mangan (1983) au arătat că indivizii pot fi diferențiați și prin felul în care caută să obțină informații cu privire la un eveniment cu potențial amenințător. De exemplu, sunt pacienți care caută să obțină cât mai multe informații cu privire la întreaga procedură pre- și post- operatorie, în timp ce alți pacienți preferă să lase luarea deciziilor în totalitate în grija profesioniștilor. Atunci când se pregătește o intervenție eficientă, se recomandă să se țină cont de aceste diferențieri individuale.

În ce constă pregătirea psihologică a pacientului

Între anii 1958 și 1969 au apărut primele studii cu privire la legătura dintre diminuarea anxietății preoperatorii și succesul recuperator post-intervenție chirurgicală, concluzionându-se că există o corelație sinusoidală între frica preoperatorie și recuperare.

Prin urmare, pentru a sprijini procesul de recuperare a pacientului, psihologului îi revine misiunea de a pregăti pacientul din punct vedere emoțional și comportamental, înainte de intervenția chirurgicală, apelând la diverse strategii, cum ar fi:

1. Informarea, restructurarea cognitivă, controlul postoperator al durerii, discuțiile cu privire la teama pacientului de a pierde controlul asupra propriului corp în timpul stării de inconștiență provocată de anestezie, precum și la teama de a nu se mai trezi din operație sau de a avea complicații. Există pacienți care au fobie de medic, de ace, de sânge și uneori se simt stigmatizați, rușinați să povestească și să recunoască acest lucru; prin urmare, sunt cu atât mai rezervați să discute cu un terapeut. De aceea, ei vor fi încurajați și sprijiniți cu empatie și blândețe în etapele pre- și post- operatorii.

2. Oferirea de informații procedurale și senzoriale cu privire la intervenția chirurgicală (detalii despre protocolul din timpul spitalizării, recomandări pre- și post- operatorii), argumente în legătură cu rolul și semnificația fiecărei măsuri. De pildă, dacă ne referim la informații procedurale, psihologul îl va informa pe bolnav de ce este contraindicat să consume anumite alimente înaintea operației. Iar dacă vorbim despre informațiile senzoriale, psihologul se va referi la senzațiile simțite de pacient în timpul operației: ce va vedea, ce va auzi, ce gusturi va simți, cum se vor scurge secundele dintre momentul administrării substanței de sedare și până în momentul în care va adormi (în situația în care intervenția chirurgicală se va desfășura sub anestezie generală).

℗PUBLICITATE



Aceste informații vor fi oferite pacienților diferențiat, în funcție de personalitatea lor, de capacitatea de înțelegere, de nivelul de educație, de posibilitatea fiecăruia de adaptare la stimul/eveniment și de modul în care interpretează situația.

Care este rolul psihologului

Psihologul intervine și stimulează autoeficacitatea pacientului până în momentul în care acesta are suficientă încredere că va tolera bine intervenția chirurgicală și că poate face față situației. Autoeficacitatea poate fi influențată prin educație, practică și expunere. Expunerea cea mai potrivită este conștientizarea propriei performanțe pe palierul strategiilor de adaptare pentru problema specifică.

Ca în orice intervenție psihoterapeutică, psihologul începe cu evaluarea cazului prin culegerea de informații (anamneză): constatarea acuzelor, administrarea bateriei de teste care se utilizează pentru evaluarea inițială și evaluarea tulburărilor comorbide. Apoi, va trece la familiarizarea pacientului cu intervenția psihoterapeutică, etapă care include informații despre diagnosticul primit, întocmirea unei liste de posibile probleme și clarificarea scopului intervenției.

Pacientul va fi îndemnat să discute cu medicul curant cu privire la tratamentul stărilor postoperatorii, la posibilele riscuri și complicații, întrucât informarea cât mai detaliată în legătură cu starea postoperatorie crește sentimentul de siguranță, de complianță la tratament. În plus, pacientul va fi încurajat să discute cu medicul său despre controlul durerii, pentru a pune la punct un plan eficient de gestionare a acesteia.

Studiile în domeniul neuroștiințelor au arătat că un nivel ridicat de optimism crește semnificativ reziliența și complianța pacientului la tratament.

În concluzie, aportul pregătirii psihologice a pacientului pre-, dar și post- operatorii este extrem de utilă și importantă în buna desfășurare a procesului recuperator, al complianței pacientului la tratament, în diminuarea nivelului de anxietate și apariția atacurilor de panică, atât înainte, cât și după finalizarea operației.

Bibliografie:

  • Bălan, C., & Haret, S. Psychological counseling in reducing surgical anxiety, Globalization and Intercultural Dialogue. Multidisciplinary Perspectives, 27.
  • Pitts, M. K. (1998). The experience of treatment. In M. K. Pitts & K. Phillips (Eds.), The Psychology of Health. (2nd ed.): Routledge.

Citește și:

Claudia Nicoleta Vîja a absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, din cadrul Universității București, precum și două masterate în domeniul psihologiei sănătății, organizaționale și managementului resurselor umane, obținute la aceeași universitate. Lucrează ca psiholog clinician pe secția de obstetrică-ginecologie într-un spital, aplicându-și cunoștințele în domeniul sănătății mintale și al psihologiei clinice, pentru a le veni în ajutor pacienților cu o serie largă de probleme, blocaje și patologii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%