De-a lungul timpului, persoanele cu probleme de sănătate mintală au fost frecvent văzute ca fiind membri mai puțin valoroși ai societății. Există numeroase exemple înregistrate în istoria noastră comună de atitudini discriminatorii la adresa persoanelor cu tulburări mintale. Acestea au fost, în mod sistematic, ținta atitudinilor de marginalizare, excludere și discriminare în societate; de la persoane considerate nebune, care locuiau la marginea comunităților în Grecia antică, la perioada Evului Mediu, în care persoanele ce sufereau de tulburări mintale erau considerate posedate de diavol și riscau să fie torturate și chiar arse pe rug.
Ulterior, au apărut azilurile pentru nebuni – unde persoanele erau supuse unor tratamente inumane, fiind frecvent excluse din comunitate și abandonate de familiile lor. De asemenea, istoria înregistrează și programe de eugenie, care au stat la baza doctrinei promovate de Germania nazistă, dar prezente și în perioada lumii moderne, în care persoanele cu tulburări mintale și diferite dizabilități au fost sterilizate și chiar omorâte, fiind considerate inutile pentru societatea pură și superioară dorită.1
Deși vremurile acestea au apus, persoanele cu probleme de sănătate mintală încă suferă din cauza stigmatizării. Conform unei concluzii a unui raport din 2016 asupra stigmei în sănătate mintală, „nu există țară, societate sau cultură în care persoanele cu probleme de sănătate mintală să aibă aceeași valoare socială cu oamenii neafectați de o problemă de sănătate mintală“.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Prejudecăți în sănătate mintală – de ce limbajul contează?
Prejudecățile sau stereotipurile sunt acele seturi de convingeri simplificate și generalizate, care sunt frecvent negative și ofensatoare la adresa persoanelor ce aparțin unui grup anume.
Cele mai comune prejudecăți cu care se confruntă persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt cele prin care acestea sunt percepute într-un mod negativ sau etichetate într-un mod incorect.
Exemple:
- „Persoanele cu depresie sunt leneșe sau slabe“ – prejudecată ce învinovățește persoana pentru afecțiunea ei, minimizând impactul bolii;
- „E nebun(ă)“ – termen degradant și umilitor, folosit pentru a descrie o persoană cu probleme de sănătate mintală;
- „Persoanele cu schizofrenie sunt violente și periculoase“ – există un număr mic de oameni cu tulburări mintale ce comit acte de violență. Mult mai frecvent, cam de zece ori mai frecvent decât în rândul populației generale, persoanele cu tulburări mintale ajung victime ale violenței și/sau ale unor crime, acestea reprezentând, de fapt, o populație vulnerabilă care are nevoie de protecție;
- „Persoanele cu tulburări mintale nu sunt de încredere“ – promovează excluderea și marginalizarea în grupuri sociale, la locul de muncă, în servicii sanitare;
- „Este slab(ă) sau nu are suficiente probleme. Dacă ar fi mai puternic(ă), ar depăși asta“ – atitudine de minimizare și ridiculizare a impactului afecțiunilor mintale, care încurajează blamarea persoanei;
- „Nu am mai mâncat de ieri, sunt anorexică“ – o atitudine peiorativă, lipsită de înțelegere și empatie față de impactul unei tulburări de alimentație în viața unei persoane;
- „Nu ar trebui să lase emoțiile și starea să îl (o) controleze“; „Doar stă și se plânge. Nu face nimic!“ – nu este o chestiune de voință sau control atunci când ne referim la formele de severitate a tulburărilor mintale;
- „Nu este o problema reală!“; „E doar în capul tău!“ – atitudine de minimalizare a gravității problemelor de sănătate mintală, prin care transmitem că doar afecțiunile ce au o reprezentare fizică, somatică sunt probleme (reale) de sănătate;
- „N-ar trebui să-și facă atâtea griji!“ sau „Ce atâta frică?! Ești fricos?“ sau „Ai încercat să gândești pozitiv?“ – minimalizarea dificultăților unei persoane cu probleme de sănătate mintală ce încurajează negarea și ignorarea problemelor;
- „Trebuie să-și revină odată“ – comentariu ce simplifică procesul de recuperare și complexitatea tratamentului unei probleme de sănătate mintală;
- „Chiar nu înțeleg de ce simte așa. N-are nici un motiv!“; „N-are cum să fie deprimat, l-am văzut râzând!“, „Toată lumea se simte uneori așa, nu e așa de rău cum spui“ – promovează o atitudine lipsită de înțelegere și empatie la adresa unei persoane cu tulburări mintale.2
Prejudecățile stau la baza stigmatizării. Aceasta reprezintă o combinație de trei elemente: cognitivă (convingeri ignorante), emoțională (disconfort, negativitate, frică, respingere) și comportamentală (oprimare și discriminare). Stigmatul în sănătatea mintală însumează totalitatea atitudinilor și sentimentelor negative ce vizează persoanele afectate de o problemă de sănătate mintală. Stigmatul poate antrena cu ușurință atitudini discriminatorii ce înrăutățesc frecvent evoluția unei persoane care trăiește cu o tulburare mintală.
Mecanismul stigmei
Mecanismele din spatele stigmei în sănătatea mintală sunt dezinformarea, neînțelegerea și frica.3
Doi dintre factorii care contribuie constant la menținerea stigmatului asociat problemelor de sănătate mintală sunt mass media și mediul online, care reprezintă constant în mod eronat, negativ sau confuz persoanele cu tulburări mintale.
Un exemplu în acest sens este discursul puternic negativ, incorect și incriminatoriu la adresa persoanelor care suferă din pricina unei tulburări de adicție, precum și proiectele de legi care cresc stigmatizarea, prin incriminarea consumului de substanțe, fapt dovedit a fi ineficient deja în alte state, în absența unor măsuri de prevenție și a unor centre de recuperare specializate pentru persoanele și familiile ce se confruntă cu o adicție.
Ce poți spune unei persoane care se confruntă cu o problemă de sănătate mintală
- „Mulțumesc că ai avut încredere să-mi povestești prin ce treci în perioada aceasta!“;
- „E ceva ce pot face? Te pot conduce la o programare? Pot veni să-ți gătesc ceva?“;
- „Îmi pare rău să aud asta. Cred că e tare dificil!“;
- „Nici nu-mi pot imagina cum e să treci prin asta!“;
- „Ai vrea să vorbești despre ce se întâmplă cu tine? Cum te simți astăzi?“;
- „Oamenii se și recuperează“;
- „Oh, asta e înfricoșător!“;
- „Te iubesc, chiar și atunci când crezi că nu meriți asta“;
- „Este în regulă să nu fii tot timpul bine“;
- „Sunt aici, oricând ai nevoie!“;
- „Nu cred că o persoană ar alege intenționat să treacă prin asta!“, atunci când persoana se învinovățește pentru afecțiunea ei;
- „Ești un prieten valoros, un tată minunat, o soție iubitoare, cea mai bună soră pe care mi-aș fi putut-o dori“ – atunci când persoana nu se poate vedea dincolo de diagnosticul ei.
În perioada imediată de după episodul meu depresiv suprapus pe o perioadă de epuizare profesională, am avut prieteni care m-au primit să dorm cu ei sau care au venit să doarmă cu mine, atunci când nivelul de frică a fost copleșitor. Am avut prieteni și familie, care au mers cu mine la control, colegi de muncă care m-au întrebat ce pot prelua din atribuțiile mele și care au arătat chiar disponibilitatea de a mă ajuta financiar, atunci când am decis să iau o pauză de la o parte din muncă. Însă de departe ce a ajutat cel mai mult a fost faptul că toți acești oameni au arătat compasiune și empatie, continuând să mă vadă ca pe o persoană valoroasă și competentă, dincolo de dificultățile momentului.
Acest articol face parte din proiectul #SănătateMintalăPentruToți, o campanie ce vizează înlăturarea stigmatului în sănătate mintală, susținută de Pagina de Psihologie și Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie.
Referințe:
- The stigma of mental disorders. A millennia-long history of social exclusion and prejudices – Wulf Rössler. EMBO reports. The stigma of mental disorders (nih.gov)
- Iniminstitute | Cum combatem stigmatizarea socială prin cuvinte?
- Psychiatry.org – Stigma, Prejudice and Discrimination Against People with Mental Illness
Citește și: