Pandemia de COVID-19 a pus planeta pe jar și a făcut diferența între stilurile de conducere adoptate de fiecare stat în vremuri de criză. Potrivit theatlantic.com, dacă Donald Trump reușește să facă zilnic parade mediatice, iar premierul indian Narendra Modi preferă să nu prezideze ședințe periodice, cancelarul german Angela Merkel este tributară științei (prin raționalitatea tipică, evitând sentimentalismul și susținând un sistem medical bine pus la punct, dublat de experiența științifică și medicală), în timp ce Jair Bolsonaro (președintele Braziliei) o respinge cu vehemență.
Desigur că personalitatea liderilor politici contează în mare măsură, în tot acest tăvălug politico-medical. Spre exemplu, merită precizat că echilibrul german este dat și de faptul că Angela Merkel este, de profesie, cercetător în chimia cuantică, aceasta desfășurându-și activitatea în zona academică înainte de a se alătura zonei politice. Experiența deținută se vede în prudența deciziilor cotidiene luate de către cancelar (după consultarea cu experții medicali din organizații de cercetare științifică, precum și cu agenții de sănătate publică), informațiile obiective ajungând să fie susținute de personalitatea puternică a acesteia și aplicate într-o situație de calamitate la nivel național.
La polul opus, se află Noua Zeelandă, care – sub „bagheta“ Jacindei Ardern (în vârstă de 39 de ani), membră a Partidului Laburist – reușește să treacă testul pandemiei cu brio. Aceasta, în stilul său empatic de conducere, realizează sesiuni live pe Facebook, atât formale, cât și informale. Pentru Ardern, a contat mai puțin faptul că nu s-a prezentat numai la patru ace în fața electoratului, ci și în hanoracul purtat prin casă (justificând faptul că abia își culcase copilul), ea mizând mai degrabă pe empatia manifestată față de cetățeni. Atunci când aceștia au primit mesajele de alertă prin care erau informați că viața pe care o avuseseră înainte s-a oprit temporar, Jacinda Ardern le-a arătat că este de partea lor.
https://www.facebook.com/jacindaardern/videos/147109069954329/
De asemenea, a explicat și a introdus concepte prin care oamenii să înțeleagă și să se organizeze, încă de la începutul focarului de coronavirus, în așa fel încât electoratul să nu producă, fără să vrea, mai mult rău decât bine, persoanelor dragi și, totodată, a justificat politicile guvernamentale severe adoptate.
Luna martie a fost luna în care Noua Zeelandă și-a demonstrat unicitatea – nu numai prin aplatizarea numărului de cazuri de COVID-19, dar și prin eradicarea virusului pe de-a-ntregul. Sistemul medical nu a fost supraîncărcat, testarea a fost masivă, numărul deceselor a atins pragul de 12 la începutul lunii aprilie, dintr-un total de 5 milioane de locuitori. Iar asta a fost posibil prin politicile decisive impuse de echipa lui Ardern, printre acestea enumerându-se închiderea granițelor pentru toți nerezidenții, la jumătatea lunii martie. Astfel că locuitorii insulei au rămas acasă pentru patru săptămâni.
℗PUBLICITATE
Michael Baker și Nick Wilson, renumiți experți neozeelandezi din domeniul sănătății publice, au scris de curând că intervenția timpurie a guvernului a făcut ca autoritățile să câștige timp, pentru a stabili alte strategii în lupta cu virusul nemilos – precum carantinarea riguroasă la granițele țării, dar și testarea extinsă, coroborată cu anchetele epidemiologice.
Sistemul de alertă realizat gradual, pe patru niveluri (creat pentru a pregăti psihologic populația), expus publicului larg a fost apreciat și de către Van Jackson, savant în relații internaționale de la Universitatea Victoria din Wellington și fost oficial al Departamentului Apărării, în timpul mandatului Obama. Totodată, acesta își exprimă îngrijorarea în privința felului în care se va impune noul val de lideri și avertizează că „lumea va fi schimbată, în mare parte, în rău, în anii următori; dictatorii de pretutindeni folosesc pandemia pentru a-și consolida controlul asupra societăților“.
Helen Clark (prim-ministrul neozeelandez în perioada 1999-2008) subliniază faptul că electoratul are încredere în politicile publice adoptate de către Ardern, tocmai datorită empatiei cu care își argumentează mișcările. De asemenea, Clark face distincția și între felul în care Ardern reacționează în fața jurnaliștilor (atunci când, spre exemplu, uită o întrebare, aceasta dă vina pe faptul că nu s-a odihnit suficient), comparativ cu Donald Trump, spre exemplu.
Într-un sondaj efectuat la începutul lunii aprilie de către Colmar Brunton (firmă specializată în cercetări de piață), se relevă faptul că 88% dintre alegători au încredere în guvern în ceea ce privește luarea deciziilor corecte în lupta împotriva COVID-19, în timp ce 84% dintre alegători au aprobat răspunsul guvernului lor în fața pandemiei. Desigur că într-un stat democratic opoziția își exprimă, totodată, nemulțumirile vizavi de restricțiile impuse de Guvernul Ardern, printre acestea numărându-se blocajul economic excesiv, comparativ cu cel suportat de Australia.
Cu siguranță, nu este ușor să mulțumești fiecare cetățean în parte. Noul stil de viață ne poate feri de îmbolnăviri (prin respectarea cu sfințenie a regulilor impuse de către autorități). Pe de altă parte, ne poate azvârli într-o criză economică fără precedent (de exemplu, Noua Zeelandă depinde în mare măsură de turism). Însă dacă am fi puși în fața unei alegeri, ar fi mai mult decât evident că fiecare dintre noi ar alege cu prioritate viața. Până când lucrurile se vor mai dezmorți și vom ajunge într-un scenariu favorabil, este indicat să avem grijă de noi și de cei din jurul nostru, alegând să facem ceea ce trebuie, chiar dacă este împotriva dorinței noastre. E drept că toți ne dorim libertatea și stilul de viață de acum șapte săptămâni, însă pentru moment va trebui să apreciem viața simplă și să respectăm cu strictețe recomandările autorităților – așadar, #stămacasă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
