O relație de cuplu evoluează constant, această evoluție fiind determinată de mai mulți factori, precum schimbările individuale ale fiecărui partener, diverse provocări externe legate de muncă, relațiile cu prietenii ori familia de origine, stresul cotidian, dar și de modul în care partenerii gestionează conexiunea emoțională, neînțelegerile și conflictele din cuplu.
Dar ce se întâmplă atunci când cuplul ajunge într-un moment dificil, într-un impas, când se confruntă cu un blocaj sau chiar cu o criză relațională? În momentele dificile, fiecare partener are mai multe opțiuni de reacție, cu anumite consecințe asupra stării sale emoționale și asupra relației. În continuare, vom analiza cele patru variante principale pe care le au cuplurile în fața dificultăților, alături de câteva recomandări.
1. Menținerea statu-quo-ului – ignorarea problemelor
Aceasta este una dintre cele mai des întâlnite variante, cea în care partenerii aleg să nu facă nicio schimbare, fie din frică, fie din lipsă de conștientizare a problemelor sau chiar din comoditate. Practic, se prefac că totul este în regulă, ignorând semnalele de alarmă, trecând peste dificultăți, ca și cum n-ar exista, și sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine, în timp.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Comportamentele specifice ale acestei strategii sunt evitarea discuțiilor dificile, lipsa unei implicări reale în relație, negarea existenței problemelor, reproșurile, acuzațiile, comunicarea de tip pasiv-agresiv, cea în care nu spun direct ce-i deranjează, dar se atacă subtil. Ca urmare a acestei abordări de a trata dificultățile din cuplu, apar emoții și sentimente negative, precum furie, frustrare și tristețe, iar partenerii se îndepărtează emoțional și conexiunea lor se deteriorează, ceea ce poate duce la căutarea validării în afara relației și chiar la despărțire.
Ce ai de făcut dacă apelezi la această strategie? Dacă observi că apelezi la această strategie în relația ta de cuplu, primul pas este conștientizarea problemelor și acceptarea realității din relație. Apoi, caută să te reconectezi cu partenerul tău prin activități comune, timp de calitate împreună, gesturi de apreciere și iubire. Reconectarea creează mediul potrivit pentru discutarea problemelor și găsirea soluțiilor. Dacă ți-e dificil să comunici, caută ajutor din exterior (cărți, cursuri, terapie).
2. Despărțirea – renunțarea la relație, considerată imposibil de reparat
O altă abordare, destul de des întâlnită și aceasta, este despărțirea. Partenerii ajung la concluzia că relația nu mai funcționează și că separarea este singura soluție. Aceasta poate fi o alegere justificată și chiar recomandată atunci când relația este toxică sau abuzivă, însă, uneori, poate fi o cale aleasă prematur, din lipsa dorinței de a face eforturi pentru schimbare.
Comportamentele specifice ale acestei strategii sunt evitarea confruntării reale cu problemele din relație și o atitudine de resemnare față de acestea, evitarea emoțiilor partenerului, comportamente ostile sau disprețuitoare față de partener și decizia de a pune capăt relației, fără a căuta soluții alternative.
Pe termen scurt, despărțirea poate să aducă ușurare, libertate și senzația că a fost cea mai bună decizie. Însă, pe termen mediu și lung, dacă decizia despărțirii a fost luată rapid, fără a se căuta soluții, pot apărea emoții intense, tristețe, regrete, durere, depresie. În plus, dacă motivele despărțirii nu au fost conștientizate pe deplin, riscul de a repeta aceleași tipare într-o viitoare relație este crescut. În alte cazuri însă, despărțirea poate fi o oportunitate pentru dezvoltare personală și redescoperire.
Recomandări înainte de a lua decizia despărțirii: ia această decizie bazându-te pe claritate, nu pe impulsivitate. Dacă ești nesigur(ă), apelează la un specialist (consilier, psihoterapeut), pentru a-ți ghida procesul decizional. Asigură-te că ai făcut tot ceea ce ține de tine pentru bunul mers al relației, pentru că acest lucru te va ajuta să integrezi mai ușor despărțirea și să mergi mai departe fără (prea multe) regrete.
Dacă ai luat decizia să te desparți de partenerul tău, fă-o într-un mod matur, respectuos și concentrează-te apoi pe integrarea experienței și pe dezvoltarea ta personală.
℗PUBLICITATE
3. Terapia de cuplu – abordarea conștientă și matură de a gestiona criza
Aceasta este opțiunea constructivă atunci când există dificultăți în cuplu, deoarece presupune implicarea activă a ambilor parteneri, introspecție, sprijin și ghidare profesionistă.
În cadrul întâlnirilor cu un psihoterapeut de cuplu, se creează un spațiu sigur, în care partenerii pot explora cauzele problemelor cu care se confruntă, pot învăța modalități de gestionare a conflictelor, tehnici de comunicare eficientă și cum să se conecteze și să empatizeze unul cu celălalt. Toate acestea contribuie la creșterea satisfacției în relație și a intimității emoționale, ducând la beneficii pe termen lung.
Cum alegi un psihoterapeut de cuplu? În primul rând, este important să alegeți împreună! Rezultatele din cadrul terapiei depind de cât de confortabil se simt ambii parteneri în relația terapeutică. După ce ați ales terapeutul, fiți sinceri și deschiși în cadrul ședințelor, atât cu terapeutul, cât și voi între voi. De asemenea, este important să aplicați în viața de zi cu zi strategiile învățate în cadrul terapiei și să aveți răbdare cu procesul, deoarece schimbările nu se produc peste noapte.
4. Schimbarea inițiată doar de unul dintre parteneri
În multe cazuri, doar unul dintre parteneri consideră că este nevoie de o schimbare în relație sau că relația se află în impas sau blocaj, pe când celălalt nu vede lucrurile așa. Prin urmare, refuză comunicarea, rezolvarea problemelor (pentru că el nu consideră că există) și/sau terapia de cuplu.
Ce este de făcut în acest caz? Poți alege să mergi singur la terapie, să te implici în propriul proces de dezvoltare personală, să înveți tehnici eficiente de comunicare și gestionare a conflictelor. Educația relațională este, de asemenea, necesară. Toate acestea, alături de o atitudine mai conștientă și empatică vizavi de partener și de relație, pot influența pozitiv dinamica relațională și pot avea un efect de „contagiune pozitivă“ asupra celuilalt.
Astfel, schimbarea unuia dintre parteneri poate genera o schimbare pozitivă în relație, chiar și fără implicarea activă a celuilalt partener. Se întâmplă însă și ca partenerul celălalt să nu răspundă pozitiv schimbării, iar acest lucru poate duce la o clarificare a compatibilității în cuplu. Dar, indiferent de rezultat, persoana care inițiază schimbarea își va îmbunătăți calitatea vieții și relaționarea cu cei din jur.
Recomandări pentru cel care alege primul schimbarea: este important să te concentrezi pe propria dezvoltare și să nu cazi în capcana de a forța schimbarea partenerului. Aplică metode de comunicare nonviolentă, asertivă și fii un exemplu pozitiv, fără să aștepți o reacție imediată. Dacă, după o perioadă de timp, partenerul nu răspunde pozitiv, evaluează relația și ia o decizie.
Nu uita! Fiecare relație este unică, iar alegerea direcției în care se îndreaptă relația ta depinde și de tine. Este important să nu lași problemele să se acumuleze fără a lua măsuri din timp, deoarece evitarea conflictelor nu duce decât la deteriorarea relației. Fie că alegi varianta despărțirii, terapia de cuplu sau propria dezvoltare personală, conștientizează și asumă-ți că ai un rol activ în viața ta relațională.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
