Problemele pubertății: Cum se văd emoțiile pe piele [VIDEO]

Deschide o revistă, orice fel de revistă destinată adolescenților, și vei vedea cum fetele și băieții sunt cu toții la modă, par să aibă tenul perfect și atitudinea cea mai cool din lume. Același fenomen îl putem observa și dacă zăbovim ceva timp de rețelele sociale, acolo unde realitatea este înfrumusețată, ca să nu spunem de-a dreptul schimbată, prin intermediul filtrelor care elimină orice imperfecțiune și ne prezintă o lume pe care nu o putem vedea față în față.

Realitatea vieții noastre de familie sau a grupurilor de adolescenți ori a instituțiilor școlare nu corespunde cu lumea retușată a revistelor sau platformelor online. În viața de dincolo de perfecțiune, adolescența este o perioadă încărcată, una care-i provoacă chiar și pe cei mai rezilienți adolescenți și pe familiile acestora. Vorbim despre vremuri în care fiicele și fiii noștri au nevoie de timp să se obișnuiască cu noile lor corpuri, cu biologia aflată în schimbare, cu psihologia personală care le dă de furcă și cu relațiile care trec prin adevărate proceduri de reconfigurare.

Zbuciumul pubertății și pregătirea pentru adolescență

Dincolo de procesul acesta de maturizare, pubertatea poate începe la vârste foarte diferite. Într-o familie s-ar putea ca un copil să intre la pubertate la opt ani, iar în alta pubertatea să înceapă la paisprezece ani. Iar ceea ce observăm, în calitate de părinți și de îngrijitori, este că puștiul nostru temperat pare să aibă schimbări bruște de stare, să fie preocupat mai mult de tenul său decât de numărul de pagini citite, să se trezească mult mai târziu și să evite conversațiile sau, uneori, chiar mesele luate în familie. Chiar dacă în medie, pubertatea durează trei ani, adolescența duce mai departe lanțul schimbărilor și al provocărilor.

Pentru ca zbuciumul pubertății să fie gestionat cu bine, părinții este indicat să fie proactivi, să-și cultive flexibilitatea și să deschidă cât mai elegant ușa conversațiilor despre corp, emoții, gânduri și comportamente. Împrietenirea cu noile lor corpuri, conturarea unui mod particular de gândire, avalanșa de sentimente și diversificarea repertoriul comportamental sunt, toate, schimbări pe care puberul nu le poate duce de unul singur. Copilul ajuns la granița cu adolescența trebuie să integreze toate aceste problematici în identitatea de sine, spune renumita psihologă și autoarea Madeline Levine, care a scris bestsellerul Parenting pentru succes.

Cinci pași esențiali pentru părinte

Înainte de toate, este important să accepți schimbările inevitabile ale vieții și să descoperi cu cât mai multă curiozitate cine este copilul tău ajuns la pubertate. Iar una dintre modalitățile cele mai bune importante este conversația. Poți, spre exemplu, să vorbești cu puberul tău despre schimbări biologice și de ten respectând următoarele recomandări:

1. Începe înainte să bubuie. Conversațiile dificile sunt mai puțin sensibile atunci când sunt inițiate înainte de a ne confrunta cu o criză. Poți scoate la vedere poze de pe vremea ta și de aici să porniți o conversație despre pubertatea și adolescența care vor urma. Poate că simțeai nemulțumire legat de culoarea părului, de lungimea brațelor, de prezența ciclului menstrual sau de coșurile care ți-au tapetat fața. Nu contează atât de mult ce te supăra, pe cât contează să normalizezi faptul că toți oamenii trec prin câte ceva.
2. Identifică momentul suficient de bun. În pubertate și adolescență, posibil ca mezinii familiei să nu manifeste aceeași disponibilitate de dialog ca în copilărie. Unii s-ar putea să fie mai deschiși la conversații înainte de culcare, alții, înainte să-ți ceară bani sau când vor să te informeze că au primit o notă mică sau că urmează o petrecere de neratat. Important este să nu ne năpustim asupra copilului după ce vine stresat de la școală sau înainte unei test important.
3. Fii clar. Claritatea în exprimare este aurul în conversațiile dificile. Pubertatea și adolescența este vremea confuziilor, drept urmare, nu este nevoie ca lipsa ta de claritate să vă afecteze și mai mult interacțiunea. Decât să te pierzi în metafore, este mai util să spui: „Probabil că mai este puțin până la prima menstruație. Hai să ne asigurăm că vei fi pregătită!“ sau „Mie mi-au apărut coșurile pe față în jurul vârstei de 13 ani, tu vei împlini această vârstă în câteva luni. Poate ar prinde bine să facem o vizită la un dermatolog“. Cert este că, adesea, este mai simplu să vorbim despre emoții și sentimente după ce am abordat partea logistică.
4. Asumă-ți ce îți aparține. Schimbările sunt inevitabile pentru adolescent, dar și pentru familia acestuia. Ceea ce înseamnă că nici pe tine nu te vor evita. Ba chiar te vei întreba ce ai făcut, să meriți atâta greutate? Iar dacă nu practici starea de prezență conștientă, vei fi tentat a crede că totul este din cauza adolescentului. Un părinte cu un management emoțional suficient de bun este o resursă mult mai bună pentru copilul ajuns în pubertate sau pragul adolescenței, decât un îngrijitor care fuge de propriile emoții.      
5. Fă de conversații un dans fără de sfârșit. Disponibilitatea părintelui de a asculta este, potrivit psihologiei relațiilor, cheia succesului parental. Ținând cont de prima recomandare, este clar că ajută să inițiezi, ca părinte, conversațiile pe tema subiectelor sensibile, dar asta nu înseamnă că trebuie să insiști. Oferă un punct de pornire, dar nu insista dacă fiul sau fiica ta nu manifestă disponibilitate. Majoritatea adolescenților cer informații și ghidare atunci când sunt pregătiți.

Pentru mai multe informații și recomandări cu sens, ascultă și conversația dintre Teodora Mețiu și Gáspár György, în cadrul unui podcast susținut de Bioderma.