Skip to content

Pandemia de coronavirus ne-a reconfigurat viețile (și nu numai). Aproape nimic nu se mai desfășoară ca înainte de instalarea ei, iar efectele se remarcă și în zonele mai subtile, ce țin de experiențele și procesele psihologice și emoționale prin care trecem. O provocare majoră vine din diversitatea incalculabilă de pierderi pe care le înregistrăm: moartea cuiva drag, pierderea locului de muncă sau a siguranței financiare, anularea planurilor de vacanță sau de organizare a nunții, limitarea contactului fizic, distanțarea socială ce aruncă umbre asupra bucuriei de a-ți petrece timpul liber, pierderea reperelor de normalitate… Multe pierderi, în puțin timp și în diverse domenii – ceea ce poate deveni copleșitor.

Mici sau mari, pierderile activează suferința în oameni și implică un proces de doliu. Suntem familiarizați cu doliul ce impune purtarea hainelor negre și diverse ritualuri bisericești în cazul morții unei persoane, dar suntem mai puțin conștienți de faptul că acesta este un proces psihologic extrem de important pentru sănătatea psihică și emoțională. De altfel, Asociația Americană de Psihologie asociază doliul cu experiența emoțională provocată de pierderea a ceva important pentru propria persoană, indiferent cât de mare sau de mic ar putea părea. 

Pe lângă situațiile de deces, sunt multe alte ocazii în care putem experimenta suferința pierderii:

  • Ruperea relației de cuplu prin divorț sau despărțire
  • Pierderea unei relații de prietenie
  • Îmbolnăvirea cuiva drag
  • Pierderea unei sarcini
  • Pierderea unui animal de companie
  • Pierderea sentimentului de siguranță sau a integrității sinelui în urma unei traume
  • Pierderea slujbei sau colapsul unei afaceri
  • Pierderea unei oportunități sau a unui vis important
  • Schimbarea slujbei, a domiciliului, a școlii, a bonei, etc. 

Cât de intens suferim și cât de mult durează perioada de doliu – asta depinde de importanța subiectivă a evenimentului pentru fiecare în parte și de o serie de alți factori personali, precum: tipul de personalitate, gradul de reziliență, sistemul de credințe, vârsta, experiența de viață, nivelul de suport social. Durerea pierderii nu este ceva ce putem alege să experimentăm sau nu. Este o experiență umană normală menită să ajute la procesare, la integrarea schimbărilor și experiențelor vieții. Psihicul nostru trebuie să experimenteze și să proceseze pierderile, pentru a se adapta la ele într-un mod sănătos. 

℗PUBLICITATE



Literatura de specialitate conceptualizează perioada de doliu în 5 etape (șoc sau negare, furie, negociere, depresie, acceptare), dar atrage atenția că oamenii nu trec neapărat în această ordine prin propriul proces și că, până ce se stabilizează faza finală de acceptare, etapele pot fi străbătute ciclic de câteva ori bune. 

Procesarea suferinței provocate de o pierdere poate fi dificilă, complexă și îndelungată. Iar contextul pandemic în care trăim o poate complica și mai mult. Mulți dintre noi se pot confrunta în această perioadă cu pierderi multiple și diversificate care, chiar dacă nu au o semnificație majoră, ne pot afecta mai mult decât în perioadele normale. Atmosfera generală de stres, incertitudine și nesiguranță, limitările, distanțarea și schimbările continue pot amplifica orice pierdere, făcând ca orice trăire emoțională să devină „din țânțar armăsar“. Iar riscul este să ne trezim cu rezervorul emoțional golit, fără să știm de ce.

Iată câteva strategii pentru a putea gestiona mai bine procesarea suferinței izvorâte din diversitatea pierderilor înregistrate pe durata pandemiei:

  1. Recunoaște că te afli în suferință. Indiferent care sunt cauzele suferinței tale, câtă vreme o simți, înseamnă că ea există. Acceptă-ți și îngrijește-ți suferința, fără a o judeca. Fii blând(ă) cu tine și acordă-ți timp pentru a-ți procesa emoțiile.
  2. Nu îți minimaliza și nici ignora suferința. Tendința umană este aceea de a îndepărta disconfortul emoțional. Dar,  ca atunci când ne străduim să ținem o minge sub apă, la un moment dat ea va ieși la suprafață. Permite-ți să îți experimentezi durerea și să vorbești despre ea. 
  3. Practică autocompasiunea. Fii blând cu tine și oferă-ți încurajări. Abține-te de la a te judeca pe tine sau pe ceilalți.
  4. Împărtășește-ți trăirile. Dacă există un lucru bun în suferința colectivă, acela constă în faptul că nu ești singur(ă). Poți vorbi despre ceea ce se întâmplă cu tine, cu alte persoane care experimentează aceeași pierdere sau una similară.
  5. Caută sprijin. Suntem mai mulți pe lume și pentru motivul că trebuie să ne sprijinim unul pe celălalt la nevoie. În orice situație de disconfort ne-am afla, e firesc să căutăm sprijin pentru a ne fi mai ușor. Inclusiv când e vorba despre sprijin pentru probleme mintale și emoționale. Eventuala rușine atașată acestui proces vine dintr-o prejudecată. Poate că pandemia, cu toate provocările pe care ni le aduce, ne va ajuta să redefinim corect conceptele fundamentale pentru binele nostru.
  6. Acordă-ți permisiunea de a jeli. Este firesc să te simți trist(ă) din nenumărate motive, în această perioadă. Nu intra în competiția „cine merită să jelească și cine nu“. Ființa umană este programată să reacționeze cu tristețe/suferință, când trăiește o pierdere. Este adevărat că unele pierderi sunt mai mari decât altele, dar pentru un nivel global crescut de sănătate mintală și emoțională, contează sănătatea fiecăruia în parte. Acordă importanță și respect pentru tot ceea ce simți.

Anca Pavel este psiholog și psihoterapeut. A lăsat deoparte cariera de economist la 40 de ani și în ultimii 7 ani s-a dedicat psihoterapiei. Lucrează sub metafora „Sculptez cu unelte potrivite minți complexe“ pentru că noi toți, ca o piatră brută, putem fi sculptați prin diverse și complexe unelte terapeutice pentru a ne dezvălui frumusețea unică și autenticitatea. Pentru mai multe informații o găsiți pe ancapavel.com.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0