Apartenența

Descriere

Există cărți care îți transformă viață pentru totdeauna… iar aceasta este una dintre ele! În cel mai pur stil poetic, tandru, dar clarificator și plin de imagini trezitoare de sens, Toko-pa Turner, autoare, mistic și lucrător cu visele (de școală jungiană), ne face cadou în aceste pagini unele dintre competențele de bază ale apartenenței și o varietate de ustensile atât interne, cât și externe prin care putem începe să reînnodăm firele sensibile ale stării de apartenență. Înțelegând misterul dorului de a aparține, lucrând cu întunericul durerii de a fi exilat în afara legăturilor fundamental hrănitoare din viață noastră, învățând să ascultăm vocea viselor, consolidând relația cu noi înșine, cu ceilalți, cu comunitatea și cu natura, autoarea ne invită să descoperim constant căi pentru a ne readuce în cercul vieții, să celebrăm, să colaborăm unii cu alții și să refacem țesătura mitică a ceremoniilor de trecere care ne lipsesc atât de mult în societatea contemporană. Această carte este un far călăuzitor ce ne conduce acasă.

„Lucrând cu visele am putut vedea prin lentila mitică semnificația propriei mele coborări și apoi ieșiri din exil. Și ca să completez ciclul clasic al eroului, trebuia să aduc înapoi din lumea subterana un elixir, așa că am decis să scriu această carte ca o ofrandă a frumuseții pentru suferință și înstrăinarea noastră, pe care le avem toți în comun.

După atâta timp petrecut în căutarea unui loc misterios în comuniune cu ceilalți și cu lumea, fie să găsești acel acasă despre care ai știut dintotdeauna și… niciodată… că te așteaptă înăuntrul tău. Neatent cum s-ar putea să fi fost tu, acest loc a continuat să ciripească, să scârțăie și să înflorească de-o potrivă, așteptând ca tu să oprești căutarea și să-ți dai voie să îi aparții. […]

Pe măsură ce înveți să mergi înainte cu această îngăduință atotcuprinzătoare, alții prind frânturi din totalitatea lor oglindindu-se în tine. Care e marea ironie a apartenenței? Că în toată căutarea ta după o casă a iubirii… o aveai deja de oferit de la început. Și adevărata răsplată a căutării tale este să deschizi larg ușile vieții tale ca să poată deveni adăpost de apartenență și pentru alții.“

„Marele secret este că apartenența e de fapt o abilitate, un set de competențe pe care trebuie să le practicăm dacă vrem să răspundem chemării unei inimi îndurerate și a unei lumi fracturate.“

„Aratându-ne ce ne lipsește, dorul este ca o sirenă care ne cheamă acasă.“

„Dorul este chemarea acestei reconcilieri cu evenimentele vieții tale. În loc să-ți curatoriezi realitatea astfel încât să fie plină doar de plăcere și pace, dorul ne cheamă să amestecăm râsul cu întristarea, o combinare a rănii cu balsamul, o deschidere către a ne accepta pierderile ca să putem fi găsiți.“

„A trăi o viață întrupată înseamnă să ne implicam într-o relație nu doar cu bunătatea, ci și cu durerea dorului și a absenței, incluzându-le în viața noastră. Pot să fiu cu dorul meu? Pot să permit golului produs de ceea ce-mi lipsește, să rămână gol, fară să încerc să îl umplu cu substitute și facsimile? Pot să fiu eu însămi dorul, fară așteptarea de a fi alinată? Pot, trăind cu absența, să devin prezența după care sunt atât de înfometată?“

„Cei mai mulți dintre noi se gândesc la apartenență ca la un loc mitic, pe care dacă-l căutăm stăruitor, îl vom găsi într-un final. Dar dacă apartenența nu este nicidecum un loc, ci o abilitate, un set de competențe pe care noi, în viața modernă, le-am pierdut sau le-am uitat? La fel ca podul viu, aceste competențe sunt modurile în care ne putem împleti și îngriji de rădăcinile separării din noi… și făcând asta, ne restabilim calitatea de membri [în cercul] apartenenței.“ — Toko-pa Turner