Civilizația și neajunsurile ei

Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac, astăzi Příbor, Republica Cehă – d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost cel mai cunoscut medic neuropsihiatru al secolului XX, devenit celebru ca fondator al psihanalizei, ajutat fiind în acele vremuri și de controversele pe care le-a stârnit la începutul secolului trecut teoria sa asupra sexualității umane.

Ideile sale despre ierarhizarea aparatului psihic uman în id, ego, super-ego (sinele sau inconștientul, eul și supraeul), refulare, funcția visului etc., ca și metodele sale de analiză a discursului, actelor ratate și viselor pacienților au reprezentat o contribuție majoră în domeniul psihologiei, psihanaliza reprezentând până în zilele noastre o importantă metodă de psihoterapie. Influența acesteia nu s-a mărginit însă numai la acest domeniu, ci s-a răsfrânt asupra studiului culturii și al artelor, a marcat istoria religiilor și studiul comparat al acestora, antropologia, filosofia și alte domenii umaniste ale cunoașterii.

Opere principale:

• Studien uber Hysterie (Studii despre isterie) (împreuna cu Josef Breuer), 1895
• Die Traumdeutung (Interpretarea viselor), 1899
• Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihopatologia vieții cotidiene), 1904
• Drei Abhandlungen zur Sexultheorie (Trei eseuri despre teoria sexualității), 1905
• Zur Einfuhrung der NarziBmus (Introducere despre narcisism), 1914
• Jenseits des Lustprinzips (Dincolo de principiul plăcerii), 1920
• Das Ich und das Es (Ego și Id), 1923
• Die Zukunft einer Illusion (Viitorul unei iluzii), 1927
• Das Unbehagen in der Kultur (Civilizația și neajunsurile ei), 1929
• Vorlesungen zur Einfuhrung in die Psychoanalyse (Conferințe despre introducerea în psihanaliză), 1933
• Totem und Tabu (Totem și tabu)
• Der Mann Moses und die monotheistische Religion (Moise și monoteismul), 1939
• Abriß der Psychoanalyse (O privire asupra psihanalizei), 1940;