De ce este psihologia importantă

Descriere

Oamenii sunt remarcabili. Pot avea un spectru vast de gânduri și emoții, printre care îndrăgostirea, planificarea unei vacanțe, sentimentul de fericire, gelozia, rememorarea zilei de joi de săptămâna trecută, ascultarea muzicii, contemplarea sensului vieții, calcularea numerelor dispuse într-o coloană, visarea și citirea de fraze excesiv de lungi. Sunt capabili și de o gamă uluitor de vastă de comportamente. Și în afară de asta, fiecare este o persoană unică, altfel decât oricare alta din întreaga lume. Psihologii au cercetat mulți ani această bogăție de gânduri, sentimente și comportamente. Eforturile lor au fost descrise în numeroase tipuri diferite de cărți. Această carte adoptă o perspectivă întrucâtva diferită și pune una dintre cele mai importante întrebări: De ce este psihologia importantă? Bazându-se pe experiența sa în cercetarea, predarea și promovarea psihologiei, Richard Wiseman ne invită să descoperim alături de el lumea fascinantă a psihologiei și să explorăm modul în care psihologii dezvăluie funcționarea ascunsă a minții, pun la îndoială mituri populare, contribuie la rezolvarea dezbaterilor importante din politică și educație, schimbă viața oamenilor și fac societatea mai bună.

„Mulți guru de self-help afirmă că vizualizarea vieții noastre perfecte determină creșterea semnificativă a probabilității ca visurile noastre să devină realitate. Mai multe studii au examinat efectul acestui tip de exercițiu, iar rezultatele sunt surprinzătoare. De exemplu, Lien Pham și Shelley Taylor au lucrat cu studenți pentru a examina efectul vizualizării asupra reușitei la examen. Unora dintre studenți li s-a cerut să își imagineze câteva momente în fiecare zi faptul că iau o notă bună la examenul următor, iar altora nu li s-a cerut să facă niciun fel de exercițiu de vizualizare. Cei care au făcut exercițiul de vizualizare au ajuns să petreacă mai puțin timp studiind și au luat note mai mici. […]

Mulți oameni cred că amintirile lor sunt o povestire precisă a evenimentelor din trecut. Însă o mare parte a cercetărilor psihologice a dezvăluit că e un mit. Unul dintre primele experimente din acest domeniu a fost realizat în anii ’50 și la el au participat studenți care s-au uitat la un meci de fotbal american între echipele a două universități, Dartmouth și Princeton. Meciul a fost deosebit de dur și unii jucători au suferit de diverse fracturi și oase rupte. După meci, Albert Hastorf și Hadley Cantril au intervievat două grupe de fani și au descoperit că aveau amintiri foarte diferite ale meciului. Aceste tipuri de descoperiri au fost obținute în multe experimente asupra memoriei și arată modul în care convingerile și preconcepțiile oamenilor îi pot face să-și aducă aminte greșit trecutul.“ — fragment din carte