Descriere
Alchimia – scrie Mircea Eliade – nu este o prefigurare depășită a chimiei. Nu este o știință imperfectă, ci un fenomen cultural cu semnificație cosmică, metafizică și spirituală, care „a lăsat o moștenire mult mai mare lumii moderne decât o chimie rudimentară: i-a transmis credința sa în transmutația Naturii și ambiția sa de a stăpâni Timpul“. Alchimia își are rădăcinile în credințele societăților tradiționale, unde substanțele minerale sunt învestite cu un caracter sacru. Minereurile, asemenea embrionilor, „cresc“ în pântecele Pământului; fierul meteoritic are o dimensiune magică, deoarece provine din Cer… Prelucrând materia, făurarii, la fel ca alchimiștii, participă activ la realizarea scopului Naturii. Ei săvârșesc un ritual ce dezvăluie sensul ascuns al Universului.
Explorând miturile africane, grecești, indiene sau chineze, Eliade consideră că experiența sacrului este universală, constitutivă omului, fiind cea care conferă lumii semnificația sa. În această privință, Făurari și alchimiști este o introducere excelentă în gândirea și opera marelui erudit.
Informații suplimentare
| Numărul de pagini: | 224 |
|---|---|
| Dimensiuni: | 13 x 20 cm |
| Coperta: | softcover cu clapete |
| ISBN: | 978-973-50-6370-2 |
| Titlul original: | Forgerons et alchimistes |
| Traducerea: | Mona Antohi, Sorin Antohi |
| Data publicării: | martie 2019 |
Mircea Eliade (Bucureşti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a făcut studii de filozofie la Bucureşti, încheiate cu o teză despre filozofia Renaşterii (1928), şi la Calcutta, India (decembrie 1928–decembrie 1931). Îşi susţine doctoratul în filozofie, la Bucureşti, cu o lucrare asupra gândirii şi practicilor yoga (1933). Între anii 1933 şi 1940, simultan cu o intensă activitate teoretică, beletristică şi publicistică, ţine cursuri de filozofie şi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti.
În timpul războiului, este ataşat cultural al Ambasadei României la Londra (1940–1941) şi al legaţiei române de la Lisabona (1941–1945). Din 1945 se stabileşte la Paris, unde predă istoria religiilor, întâi la École Pratique des Hautes Études (până în 1948), apoi la Sorbona. Invitat în SUA, după un an de cursuri ţinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures” (1956–1957), acceptă postul de profesor titular şi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 Catedra „Mircea Eliade”) a Universităţii din Chicago.
Cronologia operei ştiinţifice şi filozofice (prima ediţie a volumelor): Solilocvii (1932); Oceanografie (1934); Alchimia asiatică (1935); Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937); Fragmentarium (1939); Mitul reintegrării (1942); Salazar şi revoluţia în Portugalia (1942); Insula lui Euthanasius (1943); Comentarii la legenda Meşterului Manole(1943); Os Romenos, Latinos do Oriente (1943); Techniques du Yoga (1948); Traité d’histoire des religions (1949); Le Mythe de l’Éternel Retour (1949); Le Chamanisme et les techniques archaïques de l’extase (1951); Images et symboles (1952); Le Yoga. Immortalité et liberté (1954); Forgerons et alchimistes (1956); Das Heilige und das Profane, 1957 (Le Sacré et le profane, 1965); Mythes, rêves et mystères (1957); Birth and Rebirth, 1958 (Naissances mystiques, 1959); Méphistophélès et l’Androgyne (1962); Patañjali et le Yoga(1962); Aspects du mythe (1963); From Primitives to Zen (1967); The Quest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970); De Zalmoxis à Gengis-Khan (1970); Religions australiennes (1972); Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions (1976); Histoire des croyances et des idées religieuses I-III (1976-1983); Briser le toit de la maison (1986).
Ligia –
Mie îmi plac mult cărțile scrie de Eliade. Este o carte de colecție alături de altele “La țigănci”, “Huliganii”, “Întoarcerea din rai” etc. Recomand cu căldura această minunată operă.