Natura din noi

Descriere

Sunt puține cărțile care să fi pus aceste asumpții atât de direct în discuție cum o face această întreprindere erudită și antrenantă a lui Alan Watts. Inspirându-se din preceptele daoismului, autorul oferă o perspectivă alternativă a omului și a universului – una în care distincțiile dintre sine și celălalt, spirit și materie fac loc unei viziuni mai holiste asupra lumii. Viața ca extaz este o carte de mare eleganță și cu implicații profunde – unul dintre acele texte rare care ne poate schimba modul în care gândim, simțim și iubim.

Pentru mintea care urmează fiece drum până la capăt, orice drum duce nicăieri. A te abține de la așa ceva nu înseamnă să amâni dușul rece al trezirii la realitate, ci să vezi că omul are mai multe șanse să ajungă la destinație stând pe loc decât plecând, că a fi mereu în căutarea unui dincolo înseamnă să rămâi insensibil la ce este aici.

Pentru a cunoaște natura, pentru a cunoaște „substanța“ lucrurilor, trebuie s-o cunoaștem așa cum un bărbat „cunoaște“ o femeie, în sensul arhaic al termenului – cu toată calda imprecizie a contactului imediat.

Când este spontan, apogeul dragostei sexuale reprezintă una dintre cele mai depline experiențe de relaționare cu celălalt la care putem accede, dar prejudecățile și obtuzitatea ne-au împiedicat să vedem că, în orice alte circumstanțe, o asemenea desfătare s-ar numi extaz mistic. Ceea ce îndrăgostiții simt unul pentru celălalt nu este altceva decât adorație în deplinătatea accepțiunii religioase a termenului, iar apogeul acestui sentiment este aproape literalmente o revărsare a vieții dintr-unul în celălalt. O asemenea adorație, care i se cuvine doar lui Dumnezeu, ar fi cu adevărat idolatră, dacă, în acel moment, dragostea nu ar îndepărta orice iluzie, arătând chipul iubitului/iubitei așa cum este el cu adevărat – nu persoana care pretinde să fie în societate, ci dezvăluindu-i natura divină…

Atunci totul pare să se întâmple spontan dintr-o sursă unică. Viața curge continuu, rămânând totuși adânc ancorată în prezent, fără a căuta vreun rezultat, căci prezentul nu mai este limitat la punctul infinitezimal al conștiinței încordate, dilatându-se pentru a deveni eternitate atotcuprinzătoare.

Tehnicile yoga, rugăciunile, terapiile și exercițiile spirituale sunt, la urma urmei, doar niște sofisticate amânări ale momentului când vom admite că nu există nimic de acaparat și niciun mod de a-l acapara.