Patul lui Procust

Nassim Nicholas Taleb, om de afaceri, eseist și cercetător, este unul dintre cei mai îndrăzneți și mai excentrici gânditori contemporani, pledând pentru acceptarea și asumarea incertitudinii în toate domeniile vieții. Devenit filosof din agent de bursă și analist al riscului, Taleb își petrece o mare parte din timp studiind în izolare sau meditând asupra ideilor sale în cafenele din întreaga lume. Bun cunoscător al limbilor care au circulat în zona Levantului (greacă, latină, arabă), vorbitor de engleză, franceză, italiană, spaniolă și pasionat de filologia clasică, Taleb scrie într-un stil flamboaiant, ironic, pestriț, combinând anecdota cu demonstrațiile matematice și pamfletul acid cu meditația filosofică. Scrierile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, iar numele îi este asociat în mediile de afaceri din întreaga lume cu noțiunile de Lebădă Neagră și antifragilitate.

În prezent este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universității New York, însă evită onorurile și constrângerile academice, fiind convins de faptul că acestea ucid spiritul viu al cunoașterii autentice.

Nassim Nicholas Taleb și-a dedicat viața studierii incertitudinii și probabilității, construind trei cariere în jurul acestui interes: om de afaceri, eseist pe teme filosofice și cercetător academic.

Este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universității New York, dar își petrece cea mai mare parte din timp studiind (în condiții de izolare strictă) ori cutreierând ca flaneur prin întreaga lume. A predat în universități de prestigiu (Sorbona, Oxford, London Business School) și a lucrat pentru instituții precum Fondul Monetar Internațional, Forumul Economic Mondial de la Davos, dar și pentru unele dintre cele mai mari bănci din lume. Cărțile sale au fost publicate în peste 30 de limbi.

Activitatea în lumea finanțelor i-a adus experiența și detașarea necesare pentru a aborda fenomenul predicțiilor economice (și nu numai) cu maximă precauție. Convins că tot ceea ce este viu e guvernat de aleatoriu, Taleb consi­deră că instituțiile umane (administrațiile centrale și locale, sistemele educațio­nale și sanitare etc.) trebuie să accepte întâmplarea, eroarea, norocul, riscul, opacitatea ca fiind condiții naturale, deci perfect acceptabile, pentru orice tip de ­discurs și de conduită.

El urmărește antifragilitatea în politică, economie, educație, medicină, inginerie, matematică și în multe alte domenii, combinând datele oferite de științe cu înțelepciunea populară, dar și cu reflecțiile filosofice și artistice din culturile mediteraneene.

Taleb crede că ceremonialismul corupe cunoașterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, așa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice și distincții academice.