Psihoterapie jungiană

Michael Fordham (1905-1995) a fost un psiholog și psihiatru britanic, cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul psihologiei analitice și a dezvoltării psihanalitice a copilului. El a fost unul dintre principalii discipoli ai lui Carl Jung și a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea și promovarea psihologiei analitice în Marea Britanie.

Fordham a fost un susținător al ideilor lui Jung și a adus contribuții semnificative la înțelegerea dezvoltării psihologice a copilului. El a pus accentul pe conceptul de dezvoltare a personalității și pe importanța experiențelor timpurii în formarea individului. Fordham a introdus termenul de „complex matern“ pentru a descrie influența puternică a relației mamei asupra dezvoltării copilului.

El a fost, de asemenea, un pionier în terapia copilului și a dezvoltat metode terapeutice specifice pentru a aborda dificultățile și problemele copiilor și adolescenților. Fordham a promovat importanța interpretării simbolice și a jocului în terapie, oferind copiilor un spațiu sigur pentru a explora și a-și exprima emoțiile și gândurile.

Lucrările lui Fordham, cum ar fi New Developments in Analytical Psychology și The Self and Autism, au avut un impact semnificativ în domeniul psihologiei analitice și al psihologiei copilului. El a fost, de asemenea, un membru important al Societății Britanice de Psihanaliză și a contribuit la dezvoltarea formării profesionale în psihologia analitică și psihanaliză în Marea Britanie.

Michael Fordham este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți și influenți psihologi analitici ai secolului al XX-lea și a adus contribuții semnificative în înțelegerea dezvoltării umane și a psihoterapiei copilului.