Stăpânul și emisarul său

Descriere

O explorare fascinantă a ființei umane, fără precedent în lumea psihologiei și a neuroștiințelor!

Psihiatru și profesor universitar, cercetător în domeniul neuroștiințelor, autorul Iain McGilchrist ne oferă o operă monumentală, Stăpânul și emisarul său. Cartea, la care McGilchrist a lucrat aproape două decenii, discută diferențele dintre cele două emisfere ale creierului și efectele acestora asupra societății, istoriei și culturii umane.

De ce este creierul împărțit în emisfera stângă și emisfera dreaptă? Acest aranjament biologic rafinat i-a nedumerit pe cercetători secole la rând! Bazată pe o vastă analiză a cercetărilor din neuroștiințe, Stăpânul și emisarul său ilustrează cu dovezi biologice, neuroștiințifice, psihologice și istorice că diferența dintre emisfere este profundă și ne modelează lumea în care trăim. Nu este vorba doar despre o simplă împărțire a funcțiilor între emisfere, ci despre interacțiunea a două moduri diferite, dar complementare, de a experimenta și modela realitatea:

• Emisfera dreaptă, Stăpânul, posedă viziune de ansamblu, flexibilitate și generozitate. Aceasta înțelege contextul, întregul, adâncimea, misterul, și rostul părților în dansul lor comun, generând continuu creație.
• Emisfera stângă, Emisarul, este orientată spre detalii și preferă mecanicitatea în locul vieții. Este focalizată pe părți, funcții, claritate și definire, fiind înclinată să-și îndeplinească propriile interese.

Această diferențiere între emisfere explică originile muzicii și ale limbajului și oferă o nouă perspectivă asupra istoriei filosofiei, precum și asupra evoluției bolilor mintale. McGilchrist ne poartă într-o călătorie prin istoria lumii occidentale, urmărind tensiunea dintre aceste două lumi cerebrale, așa cum a fost ea reflectată în curentele de gândire și credințele marilor filosofi și artiști, de la Asclepius la Magritte.

McGilchrist argumentează că, în ciuda modului clar inferior de a privi și înțelege realitatea, influența emisferei stângi asupra lumii moderne este într-o creștere fără precedent, acest fapt având potențiale consecințe dezastruoase pentru noi toți. Importanța contribuției emisferei stângi la realizările de până acum ale umanității și la ceea ce am devenit noi nu este de subestimat, însă ceea ce spune McGilchrist cu această operă, care încearcă să ne deschidă ochii până nu este prea târziu, este că ea trebuie să-și găsească locul potrivit în relația cu emisfera dreaptă pentru a-și putea îndeplini rolul crucial pe care îl are.

„O capodoperă uimitoare, extrem de ambițioasă. Cea mai inteligibilă și profundă carte despre lateralitatea creierului, care examinează cum cele două emisfere ale creierului uman se diferențiază, relaționează una cu cealaltă, precum și despre implicațiile grandioase ale acestei descoperiri. Avem două emisfere cerebrale, fiecare capabilă să funcționeze independent. Fiecare are un punct de vedere diferit asupra lumii. Emisfera dreaptă – despre care s-a crezut îndelung că este non-dominantă – este, de fapt, Stăpânul, care percepe lumea în mod direct, holistic și contextual; emisfera stângă este emisarul său, menit să slujească Stăpânul prin dezvoltarea unei atenții focalizate, atunci când i se cere asta, și prin crearea unor hărți despre lume. McGilchrist arată, printr-o brilliantă și bogată analiză a lumii occidentale, cum în diferite ere, artele, știința, filosofia și chiar sănătatea psihologică au înflorit când echilibrul dintre cele două emisfere a fost menținut. Dar creierul nostru are plasticitate iar astăzi, emisfera stângă a devenit prea dominantă, inhibând emisfera dreaptă, și chiar se crede Stăpânul.“ — prof. Norman Doidge, University of Toronto & Columbia University, NY, autorul cărții The Brain That Changes Itself

„Cartea de față este o sinteză de idei magistrală și profund originală despre cum împărțirea sarcinilor între cele două emisfere ale creierului poate să ofere o cheie de înțelegere asupra naturii umane – e curios că un astfel de subiect, atât de important, a fost neglijat până acum.“ — prof. V. S. Ramachandran, Director al Center for Brain and Cognition la University of California, San Diego, autor al cărților The Tell-Tale Brain și Phantoms in the Brain

„Ideile lui Iain McGilchrist despre capacitățile umane sunt unele dintre cele mai provocatoare pe care le-am descoperit – provocatoare în sensul pozitiv.“ — prof. Howard Gardner, profesor în domeniul cogniției și educației în cadrul Universității Harvard, autorul cărții Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences

„O carte sublim scrisă, erudită, fascinantă și aventuroasă. Cuprinde o varietate de cercetări, de la domeniul neurologiei la psihologie, de la filosofie la primatologie, de la mit la istorie și literatură. Cartea pornește cu încredere de la structura creierului și ajunge la marile epoci ale civilizației occidentale, fiind o lectură plăcută. Cititorul parcurge cele peste 600 de pagini ale cărții ca și cum ar citi o poveste de aventuri… McGilchrist ne povestește despre evoluția rapidă a tehnologiei și a experimentelor într-o manieră fascinantă, plină de detalii și cu luciditate.“ — prof. A. C. Grayling, profesor de filosofie la Birkbeck College, University of London

„Creierul este – și în definitiv trebuie să fie – o metaforă a lumii. În termenii metaforei de Stăpân și emisari, Stăpânul realizează că are nevoie ca emisarul să facă o muncă anume în numele său (munca în care el, Stăpânul, nu trebuie să se amestece) și că, mai apoi, emisarul trebuie să îi raporteze ce a făcut. Pentru asta îl numește ca emisar în primul și în primul rând. Emisarul, totuși, știind mai puține decât Stăpânul, crede că știe totul și se consideră pe sine a fi adevăratul stăpân, nereușind astfel să își ducă la îndeplinire sarcina de a raporta înapoi Stăpânului cele realizate. […]

Stăpânul trebuie să aibă încredere, să creadă în emisarul său, păstrând mereu în minte faptul că încrederea i-ar putea fi trădată. Emisarul știe, dar știe greșit, că este invulnerabil. Dacă această relație rezistă, atunci ei sunt invincibili; dar dacă se face abuz, atunci nu doar Stăpânul va suferi, ci amândoi, din moment ce emisarul (emisfera stângă) îi datorează propria existență Stăpânului său (emisferei drepte).“ — fragment din carte