Skip to content

Pe 27 mai, sărbătorim Ziua Națională a Psihologului, momentul în care profesia de psiholog a fost reglementată oficial. Cu toate că există specialiști care lucrează cu pacienții oncologici și familiile acestora, iar (din păcate) numărul pacienților cu cancer este în continuă creștere, nu avem un cod COR (codul ocupațiilor din România) pentru profesia de psiho-oncolog. 

Ce este psiho-oncologia

Conform definiției oferită de „mama psiho-oncologiei“, Jimmie C. Holland, psiho-oncologia „reprezintă o subspecialitate clinică a oncologiei ce se raportează la două dimensiuni: (1) reacțiile psihologice ale pacienților cu cancer, ale familiilor acestora, în toate stadiile bolii și (2) factorii psihologici, sociali și comportamentali, care pot fi considerați cauze ale cancerului și ale supraviețuirii.“  

Îngrijirea psiho-oncologică face parte dintr-un model integrativ de abordare a pacientului oncologic bazat pe dovezi și se adresează nevoilor psihosociale ale pacientului. Îngrijirea de tipul cancer care for whole patient este o abordare interdisciplinară, incluzând și intervențiile psiho-oncologice, care este centrată pe elementele de strictă particularitate, specifice fiecărui caz oncologic, iar această tipologie dă măsura creșterii eficienței actului terapeutic. 

Psiho-oncologia, ca parte a medicinei interdisciplinare, presupune aplicarea intervențiilor validate științific − fie că ne raportăm la modelele colaborative și integrate ale îngrijirii psihosociale, la intervențiile pentru cuplul și familia afectate de cancer, la intervențiile orientate către stadii diferite ale bolii (de la tratamentul activ, boala avansată, supraviețuire), la suportul psiho-oncologic de orientare cognitiv comportamentală (mindfulness, terapie bazată pe acceptare și angajament, terapie suportivă etc), la intervențiile digitale ce vizează mai degrabă zona de prevenție (de renunțare pentru fumat și managementul simptomelor psihosociale), dar și psiho-oncologia bio-comportamentală, psiho-oncologia geriatrică, psiho-oncologia pediatrică, supraviețuirea, îngrijirea paliativă, consilierea genetică și suportul psiho-oncologic aferent. 

Viața mea profesională de psiho-oncolog

Psiho-oncologia există zilnic cu mine, aproape pretutindeni. Sunt onorată să aud, să port cu mine și să prețuiesc istorii de viață spuse pentru prima dată, iar abia atunci realizez cât de multă responsabilitate, grijă autentică, acceptare necondiționată, empatie și drag de oameni este nevoie să aduc în relația cu pacientul. În fiecare dimineață îmi amintesc faptul că-i un dar să fii atât de aproape de oameni și mă străduiesc să îl prețuiesc ca atare.

℗PUBLICITATE



Feedback-ul oamenilor pe care i-am întâlnit la Institutul Oncologic Prof. Dr. I. Chiricuță, fie că ne referim la oamenii care vin să se trateze, fie că ne referim la profesioniștii în sănătate cu care am avut onoarea să interacționez, m-a făcut să rămân mai bine de 10 ani în Institut. Mulți evită să se gândească la cancer, unii spun că evitau înainte de îmbolnăvire să treacă pe lângă Institut pentru că − de ce să nu recunoaștem? − este o lume diferită, un mediu care poate avea impact traumatic (a se vedea studiile care ne arată prevalența stresului traumatic secundar, a burnout-ului și a oboselii de compasiune (compassion fatigue) în context oncologic4-9, însă cu toate acestea boala oncologică poate fi un profesor excepțional, care ne ajută să devenim mult mai flexibili din punct de vedere cognitiv și să conștientizăm cât suntem de rezilienți – pentru că da, ne putem adapta fizic și psihic la mult mai multe provocări decât ne putem imagina înainte de un diagnostic oncologic, dovadă stă și dezvoltarea posttraumatică a pacienților afectați de un cancer10-12. Îmi place să prezint o paralelă pe care o regăsim în tradiția japoneză, unde ceramica este reparată folosind un mix de aur și metale prețioase. Procesul este unul inedit nu numai pentru că recunoaște istoria și valoarea intrinsecă a unui obiect, dar și pentru că încorporează reparația și o transformă în ceva ce merită scos la iveală. Crăpătura vasului nu înseamnă sfârșitul, ci o oportunitate de a face ceva diferit și mai valoros decât a fost inițial. Același proces este valabil dacă pacientul alege să își integreze povestea oncologică în povestea de viață prin intermediul suportului psiho-oncologic: va putea să unifice ce a fost scindat, să aducă sens și să creeze echilibru.

Încerc mereu să le transmit colegilor psihologi care vin în stagiul practic, celor pentru care am susținut cursul de practică clinică (Universitatea Babeș-Bolyai) sau colegilor de la cursurile de formare profesională, faptul că un psiho-oncolog eficient este asemenea unui gimnast olimpic în relația cu pacientul afectat de cancer − abilitățile să fie suficient de bine formate, încât să fie mereu pregătit pentru a se adapta nevoilor și priorităților pacienților cu cele mai valide instrumente, apelând la un eclectism metodologic, sub cupola unei conceptualizări clinice riguroase, dar bazându-se mereu pe relația terapeutică suportivă. Provocarea atunci când lucrezi cu pacienții oncologici este de a găsi echilibrul perfect dintre „a face“ și „a fi“ cu acea persoană, dintre focalizare pe acceptare și focalizare pe schimbare și între facilita procesarea emoțională și încurajarea activă pentru rezolvarea problemei. Se impune să fim mereu atenți la ritmul și „muzica“ intervenției psiho-oncologice deoarece o „disputare“ prea rapidă sau prea ușoară a conținutului rostit i-ar putea transmite ideea că „Trebuie să ne îndepărtăm de sentimentele acestea cât de repede putem“. Dacă acordăm timp și spațiu pentru a-și exprima ceea ce gândește și ceea ce simte, chiar și  pentru a cerne conținutul emoțional – cu alte cuvinte, „Lasă emoțiile să se întâmple!“ – îi transmitem mesajul: „Ceea ce trăiți dumneavoastră, aici și acum, contează!  Experiența dumneavoastră este importantă.  Am timp pentru dumneavoastră. Sunt aici pentru dumneavoastră“. Un mesaj potrivit pentru fiecare dinte noi ar fi cel legat de faptul că nimeni nu vrea să fie grăbit atunci când exprimă o suferință. Vrem să fim ascultați și ocrotiți. 

Existăm și atunci când nu existăm 

În concluzie, deși domeniul psiho-oncologiei rămâne o cerință necesară pentru paradigma centrată pe pacient, nu reprezintă la ora actuală o profesie de sine stătătoare în Codul Ocupațiilor din România. Dacă ne dorim să activăm în psiho-oncologie, cu siguranță, avem nevoie atât de un background teoretic vast, cât și de abilitățile celui mai bun terapeut, deoarece se impune să fim asemenea unui gimnast olimpic în relația cu pacienții, adaptabili, flexibili cognitiv și suficient de dezvoltați personal și profesional, încât să formăm o relație terapeutică suportivă de calitate. Rămâne un privilegiu să putem face parte din povestea oncologică a pacienților, dar și o responsabilitate enormă pentru modul în care ne străduim să unificăm ce a fost scindat, să găsim sens și să creăm echilibru cu scopul de a prețui și a da valoare fiecărui moment al vieții.


Referințe bibliografice:

  1. Holland JC. Psycho-oncology: Oxford University Press; 2010.
  2. Bultz BD, Travado L, Jacobsen PB, Turner J, Borras JM, Ullrich AW. 2014 President’s plenary international psycho‐oncology society: moving toward cancer care for the whole patient. Psycho‐Oncology. 2015;24(12):1587-93.
  3. Breitbart W, Butow P, Jacobsen P, Lam W, Lazenby M, Loscalzo M. Psycho-oncology: Oxford University Press; 2021.
  4. Ortega-Campos E, Vargas-Román K, Velando-Soriano A, Suleiman-Martos N, Cañadas-de la Fuente GA, Albendín-García L, et al. Compassion fatigue, compassion satisfaction, and burnout in oncology nurses: A systematic review and meta-analysis. Sustainability. 2019;12(1):72.
  5. Copur MS. Burnout in Oncology. Oncology (Williston Park, NY). 2019;33(11).
  6. Hayuni G, Hasson‐Ohayon I, Goldzweig G, Bar Sela G, Braun M. Between empathy and grief: The mediating effect of compassion fatigue among oncologists. Psycho‐Oncology. 2019;28(12):2344-50.
  7. Morris SE, Tarquini SJ, Yusufov M, Adolf E, Amonoo HL, Bain PA, et al. Burnout in psychosocial oncology clinicians: A systematic review. Palliative & Supportive Care. 2021;19(2):223-34.
  8. Quinal L, Harford S, Rutledge DN. Secondary traumatic stress in oncology staff. Cancer nursing. 2009;32(4):E1-E7.
  9. van Oers H. Burnout, compassion fatigue and suicidal ideation in oncology healthcare professionals. 2021.
  10. Liu Z, Doege D, Thong MS, Arndt V. The relationship between posttraumatic growth and health-related quality of life in adult cancer survivors: a systematic review. Journal of affective disorders. 2020;276:159-68.
  11. Tanyi Z, Mirnics Z, Ferenczi A, Smohai M, Mészáros V, Kovács D, et al. Cancer as a source of posttraumatic growth: a brief review. Psychiatria Danubina. 2020;32(suppl. 4):401-11.
  12. Cormio C, Muzzatti B, Romito F, Mattioli V, Annunziata MA. Posttraumatic growth and cancer: a study 5 years after treatment end. Supportive Care in Cancer. 2017;25(4):1087-96.
  13. Watson M, Kissane DW. Handbook of psychotherapy in cancer care: John Wiley & Sons; 2011.

Florina Pop activează de peste 10 ani ca psiholog clinician principal la Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuță“. Are cursuri de formare în domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei cognitiv-comportamentale și psiho-oncologiei. Pasionată de psiho-oncologie și dedicată în totalitate acestui domeniu, consideră că intervenția psihologică eficientă este îmbinarea dintre „știință și artă“. Crede cu tărie în faptul că „Stradivariusul“ practicii psiho-oncologului este propriul sine al psihologului. Grija pentru acest „instrument“ merită să fie una permanentă și crede că se încheie odată cu viața fiecăruia dintre noi.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0