Pierderea nu este niciodată ușoară. Îndrăznesc să spun că poate fi simțită drept amputare emoțională. De parcă ar lipsi o parte semnificativă din tine. Pe lângă sentimentele apăsătoare de singurătate și tristețe, s-ar putea să trăiești furie, respingere ori trădare. Partea bună este că toate acestea nu durează o eternitate.
Până într-un punct, știu că este ușor de zis, dar greu de făcut. Cu toate astea, sfârșitul unei relații nu apare în viața noastră doar pentru a simți acest tumult emoțional. Sfârșitul poartă cu sine o mare oportunitate de creștere și vindecare, într-un cuvânt de transformare. Uneori, pentru a ne reveni, tendința este să obținem o perspectivă asupra temerilor și motivelor celeilalte persoane. Dar psihologia relațiilor ne spune că și mai valoros este să privim spre ce am învățat din această relație, ce a oglindit despre sinele nostru, nu doar la ce a luat.
Cum ar fi să citim o carte în care personajul principal se întâlnește în parcursul său cu o despărțire semnificativă, iar povestea să se încheie brusc?! Cel mai probabil am simți că lipsește ceva, că toată istorisirea a fost în zadar. Așa stă treaba și cu parcursul nostru. Ce sens ar avea durerile relaționale dacă ele doar ar fi și atât? Pentru a putea continua, este crucial să conștientizăm că fiecare durere aduce cu sine o temă centrală pe care o avem de „lucrat“. Iar concluzia de la finalul capitolului o putem trasa doar dacă ne asumăm procesul de reinventare.
Regândirea procesului de despărțire
Deși despărțirea este un subiect complex, îți aduc în prim plan următoarele două #PsihoDescoperiri.
- A simți este echivalentul lui a trăi
Harold Kushner descrie atât de bine importanța sentimentelor: „Putem îndura mult mai mult decât credem că putem; experiența umană este martor. Tot ce trebuie să facem este să învățăm să nu ne fie frică de durere. Strânge din dinți și lasă să doară. Nu nega, nu te lăsa copleșit de ea. Nu va dura pentru totdeauna. Într-o zi, durerea va dispărea și tu vei fi în continuare acolo“.
℗PUBLICITATE
În traducere, când simțim durerea unei pierderi, permisiunea să fim în doliu este unul dintre cei mai necesari pași spre vindecare. Găsește zone potrivite unde să poți exprima în siguranță emoțiile. Plânge, vorbește, scrie într-un jurnal sau consultă un psihoterapeut. Cei care nu-și permit să se întristeze poartă cu sine durerea reprimată care le va afecta inevitabil relațiile viitoare.
- Acceptă invitația la creștere
„Atunci când începi să crezi cu adevărat că atât lucrurile bune, cât și cele mai puțin bune apar în viața ta ca un context de creștere, atunci începi să mergi pe drumul optimismului“, spune Simon Sinek. Gândește-te care a fost cea mai mare durere, pierdere, dezamăgire sau frică pe care ai trăit-o până acum. Mergi mai în profunzime și întreabă-te ce ai învățat din acea experiență sau care sunt lecțiile și punctele de creștere pe care ți le-a adus.
Astfel de întrebări reprezintă un antrenament, pentru că observi și trăiești ceea ce ți se întâmplă, conștientizezi că a fost dureros. Și din toate astea reușești să extragi o învățătură care, în mod paradoxal, nu distruge ceva în tine, ci clădește înspre mai mult.
Text publicat în Ziarul Pagina de Psihologie.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
