Prin munca mea, în calitate de terapeut de cuplu, mă întâlnesc adesea cu parteneri care vin cu dorința de a-și rezolva problemele care se transformă, de cele mai multe ori, în conflict. Primesc, de multe ori, detalii amănunțite despre cum a pornit cearta sau ce face celălalt și trebuie schimbat; dar psihologia relațiilor ne arată că acestea sunt doar aspecte de suprafață. Cred că cel mai provocator este să ghidez partenerii să înlăture aceste detalii și să înceapă călătoria emoțională pentru a se cunoaște mai bine, a înțelege rănile din trecut, emoțiile și, în special, nevoile din copilărie; toate acestea compun nemulțumirea și creșterea nesiguranței în relație. Unul dintre aspectele esențiale pe care le aduc în discuție este descoperirea stilului de atașament, despre care vă invit să aflăm mai multe în articolul de azi.
Descoperirea noastră începe alături de psihoterapeutul John Bowlby, ale cărui studii s-au centrat pe comportamentele de atașament și pe importanța acestuia. Conform teoriei atașamentului, fiecare dintre noi are propriul stil de atașament, de obicei rezultat din copilărie. Mai precis, modul în care persoanele semnificative din viața noastră au relaționat cu noi în primii ani de viață și ce am învățat din aceste relații despre independență, dependență, primirea și împărtășirea iubirii, a sprijinului și a afecțiunii. Practic, devine o lentilă prin care interpretăm relațiile în care ne aflăm și ne ajută să formăm legături stabile cu ceilalți.
Mai mult decât atât, neurologii și antropologii cred că atașamentul este o necesitate primară, un limbaj cu ajutorul căruia bebelușul clădește relația cu cei din jur, întrucât există rețele de neuroni dedicate punerii în mișcare a acestui mod de comunicare și hormonul numit oxitocină, care ajută în tot acest proces. Mai simplu spus, atunci când ne naștem, pare că întreg corpul și biologia noastră lucrează pentru a stabili legături de atașament ca mod de a descoperi lumea.
Cred că cel mai important lucru de reținut aici este că atașamentul și în special figurile noastre timpurii de atașament pot influența pe cine alegem ca partener în viața sexuală sau romantică. Astfel că te simți nesigur în relații, poate te simți în largul tău să cucerești, dar nu și să rămâi alături de o singură persoană sau ești atras de cei care sunt „ocupați“. Poate, ca și mine, la începutul unei relații romantice îți vine greu să te relaxezi, te simți mai mereu anxios și, oricât de multă siguranță emoțională ai obține, pare că nu e suficient. Simți că te cuprinde o frică de pierdere, abandon, sau simți că vrei și mai mult spațiu din partea celuilalt. Toate acestea intră în definirea stilului de atașament.
Când vine vorba de relațiile romantice, există o grămadă de modalități prin care ajungi blocat, cum ar fi că alegi mereu partenerul nepotrivit sau să te implici mult prea repede, că devii „codependent“ și te pierzi pe tine sau pur și simplu că încerci să eviți toată treaba asta cu relațiile „serioase“ și nu îți asumi nicio implicare.
Sunt multe aspecte de discutat din teoria atașamentului, dar pentru discuția noastră, propun să ne îndreptăm atenția spre cele trei stiluri principale:
• Stilul sigur. Persoanele care au un astfel de stil vor tinde să caute relații în care să construiască intimitate, conexiune și angajament cu mai multă ușurință. Aceștia au învățat de timpuriu, datorită creșterii de către părinți, bunici sau a altor persoane semnificative, că este sigur să te bazezi pe oameni. Să nu vă imaginați că acești părinți au fost perfecți, ci, mai degrabă, au fost suficient de buni.
• Stilul evitant. Aici, persoanele au experimentat în trecut fie părinți care le-au respins emoțiile în cea mai mare parte a timpului, învățând, astfel, să-și blocheze sentimentele (prin urmare, le este mai dificil să le manifeste sau să se conecteze într-o relație), fie au experimentat părinți care i-au sufocat cu atenție, lipsindu-i de spațiu personal sau emoțional, astfel încât relațiile reprezintă o teamă de a nu fi sufocat sau acaparat din nou.
• Stilul anxios. Aceste persoane au crescut cu părinți iubitori, disponibili într-un minut și indisponibili în altul. Astfel, mesajul despre relații este că niciodată nu e suficientă siguranță pentru a te expune. Oamenilor cu acest stil le este dificil să aibă încredere în ceilalți, chiar și în ei înșiși. Își doresc și caută conectări stabile, dar trăiesc cu teama că celălalt va pleca într-o clipă.
Atât stilul evitant, cât și cel anxios au o frică profundă de abandon, dar persoana evitantă încearcă să înlăture frica respingând oamenii sau evitând ceva durabil, iar persoana anxioasă încearcă să-și liniștească frica agățându-se de relații. Țin să adaug că toate aceste stiluri sunt caracteristici generale ale teoriei atașamentului și că fiecare dintre noi, prin povestea de viață, are particularități.
℗PUBLICITATE
Pentru a afla mai multe despre stilul tău de atașament îți recomand chestionarul din cartea lui dr. Sue Johnson, unul dintre cei mai apreciați terapeuți de cuplu ai zilelor noastre, care a dezvoltat EFT (Terapia de Cuplu Centrată pe Emoții).
Acum a venit vremea să trecem și la cele trei #PsihoDescoperiri care pot ajuta la descifrarea stilului de atașament.
Sugestia practică #1
Explorează. În primul rând, e important să-ți îndrepți atenția spre tine, nu doar spre cum este partenerul actual sau cei din fostele relații. Fii deschis la introspecție și începe cu tiparele tale relaționale, cu descâlcirea mesajelor directe și indirecte pe care le-ai primit în copilărie. Acest lucru este provocator, iar alegerea de a face lucrurile diferit într-o relație romantică poate fi înspăimântătoare. Dar dacă îți dorești să faci alegeri sănătoase și mai sigure în relații, atunci disponibilitatea și curajul sunt partenerii tăi de drum.
Începe explorarea și întreabă-te:
- Cum am văzut iubirea manifestându-se în familia mea?
- Care sunt comportamentele de afecțiune cu care mă simt confortabil într-o relație?
- De ce îmi este frică într-o relație?
- De unde ar putea veni această frică?
- Când am devenit prima dată conștient de asta?
- Cum arătau conflictele în familia mea?
Sugestia practică #2
Lucrează conștient. Stilul de atașament se poate ajusta în relațiile de prietenie sau în cele romantice, nu este nevoie de gesturi mărețe, ci este vorba despre acele interacțiuni mici, aparent nesemnificative din viața de zi cu zi, dar constante. Acestea sunt cele care fac diferența și construiesc treptat siguranța relațională.
Discută și stabilește cu partenerul care sunt acele nevoi emoționale care îți semnalează siguranța în relație. Fie că este vorba de aprecieri, timp petrecut împreună sau să nu plecăm din încăpere sau din casă atunci când avem un conflict mai aprins.
Sugestia practică #3
Învață să identifici și să exprimi nevoile emoționale față de partener. De cele mai multe ori, avem impresia că celălalt ne poate citi gândurile, nevoile sau dorințele, iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite în relație, frica pune stăpânire pe noi, construind scenarii din propria poveste de atașament.
Astfel, începe să exprimi, să pui în cuvinte care sunt temerile tale într-un anumit moment în relație, de unde simți că vine teama asta și cum ar putea cel sau cea de lângă tine să te ajute pentru a-ți fi puțin mai bine. A împărtăși lucrurile acestea în cuplu ajută la construirea unei legături de încredere, iar ăsta este drumul către un stil de atașament relațional sigur.
La final, așa cum deja te-am obișnuit, îți las și câteva recomandări proaspete de lectură: Știința atașamentului, Revoluția iubirii, Evitant.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
