Fiecare om, indiferent de vârstă, este diferit; așa că nu există o modalitate corectă și universală de a fi un părinte bun, deși suntem mult mai în temă cu caracteristicile unui părinte care abordează lucrurile greșit (cum ar fi abuzul, neglijența sau îngăduință excesivă). Paradoxul parenting-ului este că, de obicei, copii au nevoie de mai puțin de la mamele și tații lor decât se așteaptă adulții. Însă acest „mai puțin“ este esențial: dragoste, siguranță emoțională, conversație, validare, responsabilitate, timp în aer liber și oportunități de a se juca și învăța.
Părinții care își pot direcționa atenția asupra acestor necesități de bază, pot evita să fie prinși în vârtejul monitorizării copilului. E tare obositor să cronometrezi minutele petrecute în fața ecranului, să verifici cu fiecare ocazie hainele pe care alege să le poarte la școală sau grădiniță. De multe ori, într-un mod involuntar, ne transformăm în gardienii copiilor noștri și uităm cum să ne bucurăm mai mult unul de celălalt.
Cercetătoarea Michelle Maidenberg a stat de vorbă cu peste 50 de adulți, cerându-le să îi vorbească despre acel lucru pe care au simțit că ar fi vrut să îl știe părinții lor. Răspunsurile lor s-au concretizat într-o scrisoare. Unul dintre fragmentele acesteia reprezintă pentru mine cele mai mari dureri și nevoi ale adulților și adolescenților cu care lucrez și spune cam așa: „Este dureros și dezamăgitor când mă compari cu alți oameni. Mi-ar plăcea să mă întrebi despre ce mă motivează și care sunt lucrurile cu care mă mândresc. Antrenează-te să mă cunoști și să mă înțelegi pe măsură ce evoluez. E important să fii explicit atunci când exprimi de ce ești mândru de mine. Am nevoie de recunoașterea și admirația ta. Am o nevoie inerentă de a fi observat și apreciat de către tine.“
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Astfel, cred că e momentul potrivit să ne îndreptăm spre câteva #psihodescoperiri care să contribuie la o relație părinte-copil în care să vă bucurați unii de alții.
Sugestia practică #1
Îndeplinirea nevoilor stă în lucrurile mici. Ca părinte, poți consolida relația cu cel mic acordând atenție rutinelor zilnice și ritualurilor obișnuite. Acestea sunt elemente puternice prin care creșteți siguranța emoțională.
Petreceți timp citind împreună (sau orice activitate comună care vă face plăcere), ascultați muzică, iar la finalul serii nu rămâneți fixați doar pe ora de somn, ci pe a face timp pentru o discuție deschisă care să revizuiască ziua. Începutul și finalul zilei sunt atât de valoroase pentru cei mici și sunt cele mai profunde contexte de îndeplinire a nevoilor. Acordă mai mult timp îmbrățișării de dimineață și implică-ți copilul în pregătirea mesei. Sunt sigură că fiecare familie are ritualul ei, iar asta îți dă voie să fi creativ atunci când te gândești la lucrurile mici.
Cartea Parenting pentru succes, de dr. Madeline Levine, este un îndrumător în ceea ce privește identificarea și îndeplinirea nevoilor în funcție de grupa de vârstă la care se află copilul tău.
Sugestia practică #2
Întreabă și copilul interior! Poate trăiești cu impresia că nu ai habar de cum să pui în practică siguranța emoțională sau validarea de care are nevoie copilul tău. Dă-mi voie să te contrazic. Partea frumoasă a vieții este că și tu, la rândul tău, ai fost un copil ce a avut nevoi și părinți, iar copilul acela se află încă în interiorul tău. Reamintește-ți să îl întrebi, în momentele în care te simți copleșit ce ar fi avut nevoie să primească din partea adulților din viața lui. De cele mai multe ori, răspunsul la întrebarea asta nu e despre vacanțe, obiecte sau dulciuri, ci despre prezență, ton cald și răbdare.
Caută o poză cu tine de când erai mic și dă-ți voie să o privești cu atenție. Reamintește-ți cum era acea perioadă din viața ta, ce te făcea fericit și conectat cu ai tăi părinți și transformă energia și amintirile respective în comportamente și atitudini față de propriul tău copil.
Călătoria spre copilul interior nu e cea mai lină și cred că îți poate fi de folos cartea scrisă de Stefanie Stahl, Vindecarea copilului interior.
Sugestia practică #3
Superputerea cuvintelor! Copiii mai mici simt profund emoțiile, dar și emoțiile lor se pot schimba rapid, uneori șocând-ne și făcându-ne să simtă neputință. Un copil poate avea o capacitate limitată de a-și controla emoțiile, dar părintele îl poate ajuta să-și dezvolte competența de care are nevoie pentru a le gestiona. Un pas important este acela de a îl ajuta pe cel mic să identifice și să vorbească despre emoțiile negative precum tristețea sau furia fără ca tu să le negi sau să le suprimi.
„Liniștește-te!“, „Nu e așa mare lucru! De ce plângi?“ Sunt expresii prin care ne gândim că ajutăm la gestionarea emoțiilor, însă în fapt ele invalidează experiența emoțională. În schimb, trage aer în piept și încurajează-ți copilul să se calmeze prin respirații lente (pe care le pute-ți exersa împreună), apoi vorbiți deschis despre ce îi îngrijorează și numiți emoția pe care o simt.
Poți începe cam așa: „Văd că ești trist, iritat, speriat. Oare asta e ceea ce simți? Cum te pot ajuta acum pentru a te simți mai bine? Ai nevoie de o îmbrățișare, vrei să îmi povestești despre asta sau ai avea nevoie să îți povestesc despre momentele în care și mie mi s-a întâmplat ceva similar?“
Tărâmul emoțiilor este necunoscut și pentru noi adulții, iar pentru a îl descoperi mai bine îți recomand să urmărești seria Atlasul sufletului, a lui Brené Brown, pe HBO Max.
PS: Miercuri, pe 22 iunie, de la 20:30, ne întâlnim LIVE, pe Instagram Pagina de Psihologie, să dezbatem subiectul în detaliu și să facem și mai multe #PsihoDescoperiri împreună.