fbpx
skip to Main Content

„Tu niciodată nu…“; „Tu întotdeauna…“; „Mereu exagerezi…“. De câte ori nu am auzit sau nu am folosit expresii precum acestea în comunicarea cu partenerul sau partenera de cuplu, copilul, părinții sau colegii de muncă? Așa e, critica cea de toate zilele ne este atât de cunoscută și la îndemână atunci când ne întâlnim cu emoții care ne provoacă disconfort. Fiecare dintre noi a crescut alături de ea într-o oarecare măsură, așa că ne este ușor să apelăm la critică în situații de conflict sau neînțelegeri.

Este firesc și natural ca noi, oamenii, să căutăm o explicație pentru sentimentele negative, iar în timp, ne putem dezvolta un obicei mental disfuncțional, prin care scanăm mediul în căutarea păcatelor și a greșelilor altor persoane pentru a explica propriile supărări și dezamăgiri.

„Tu niciodată nu mă asculți! Îți pasă doar de tine!“ Asta este o critică spusă ca la carte. De multe ori, ea seamănă cu o plângere sau o învinuire; însă, în esență, ea este un atac generalizat la adresa personalității sau a caracterului celuilalt. În realitate, nu critici o acțiune sau un comportament specific, ci o persoană în întregime. Cuvinte ca „întodeauna“ sau „niciodată“ transmit faptul că cealaltă persoană are o personalitate negativă în mod constant. 

De ce este important să observăm prezența criticii în comunicarea noastră cu ceilalți? Ei bine, pentru că poate avea efecte devastatoare asupra calității relațiilor noastre cu cei din jur, îi face pe ceilalți să se simtă respinși, răniți sau iritați și, nu în ultimul rând, te împiedică să te observi în situațiile în care simți nemulțumire. Cu cât o vei folosi mai des în dialog, cu atât ea va escalada, își va crește intensitatea, împiedicându-te să te conectezi sau să îți transmiți mesajul.

Acum că am pus critica sub lupă, vă invit să mai facem câteva #psihodescoperiri, pentru a învăța cum să ne protejăm de efectele acesteia în comunicare.

Sugestia practică #1

„Critica este o nevoie prost împachetată“, ne spune psihoterapeutul relațional John Gottman, iar pentru a ne exprima nemulțumirea față de ceva ce a spus sau a făcut o altă persoană, încearcă să înlocuiești atacul prin critică cu un început blând. Asta presupune să vorbești direct despre o preocupare sau o nemulțumire și să exprimi o nevoie într-un mod pozitiv.

Spre exemplu, iată o critică destul de comună: „Hai odată! O să întârziem! Mereu te miști încet.“ Iată un început blând, opus criticii: „Întârziem! E foarte important pentru mine să ajungem la timp.“

℗PUBLICITATE



Cu alte cuvinte, un antidot pentru critică, conform soților Gottman, este să-ți exprimi nevoile fără să învinovățești. Astfel, celălalt este mai dispus să asculte, iar compromisul devine posibil.

Sugestia practică #2

Îndreaptă-ți atenția asupra ta. Data viitoare când apare o problemă și simți să o comunici sau să o rezolvi, începe prin a te gândi la aceste întrebări înainte să dai curs discuției:

  • Care sunt emoțiile pe care le simt?
  • Care este nevoia mea în această situație?
  • Cum mă poate ajuta cealaltă persoană în acest moment?
  • Nevoia sau situația asta îmi aduce aminte de momentele din copilărie în care…

Iar partea cea mai amuzantă este că răspunzând la aceste întrebări obții o „formulă matematică“ ce împiedică critica: mă simt + am nevoie + cum mă poți ajuta + experiențe similare din copilărie = exprimarea nevoii sau a nemulțumirii, fără să atac cealaltă persoană.

Sugestia practică #3

Bate fierul cât e rece. Nu am scris greșit expresia, ai citit bine! De cele mai multe ori, ne exprimăm nemulțumirea și recurgem la critică pentru că nu ne luăm un minut să respirăm și să conștientizăm ce se întâmplă cu noi. Astfel, prin cea de-a treia sugestie practică îți reamintesc faptul că respirația conștientă este cel mai la îndemână antidot. Ea ne ajută să ne conectăm cu propriul corp și să ne liniștim acest răspuns primar de a sări la atac. Iar dacă simți că ai nevoie de mai mult de un minut pentru a te liniști, poți să apelezi la un scurt time-out, dacă situația îți permite. 

Transmite-i celuilalt că acum simți că ești puțin activat și că ai nevoie de câteva minute pentru a putea discuta despre asta. Cine spunea că nu putem opri timpul în loc?

Până joia viitoare, vă recomand și câteva cărți utile în procesul de diminuare a criticii în comunicare: De la ceartă la dialogÎmpreună la bine și la greuCăsnicia, pe roate sau pe butuci?

Diana Lupu

Diana Lupu este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napca și Masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea din București în cadrul programului de master Formarea Formatorilor. De asemenea este colaboratoare Social Media pentru publicația A List Magazine.

Back To Top
Caută