Maria și Andrei sunt primul cuplu cu care mi-am început practica clinică pe tărâmurile fascinante ale terapiei de cuplu. Pe cei doi i-am întâlnit după un an de la aniversarea nunții lor și trebuie să recunosc că acest lucru m-a surprins. Mai mult, în primele noastre ședințe eram extrem de confuză, deoarece multe dintre semnele calității și sănătății relaționale erau acolo: se priveau unul pe altul, aveau o viziune comună asupra relației lor (planuri de viitor, traiectorie profesională, gestionarea timpului petrecut în doi), nu existau dispreț sau critică în comunicare, și totuși acești oameni se aflau pe canapeaua gri a cabinetului meu.
Ședințele de cunoaștere au trecut, iar eu încă nu înțelegeam care era așteptarea lor de la terapie, dar totul s-a schimbat când am ajuns la subiectul familiei de origine. Atunci am simțit că s-a deschis cutia pandorei, deoarece tot spațiul relației lor a devenit ostil, reticent și extrem de evaziv. Era atât de greu de pus în cuvinte ce îl deranjează pe fiecare partener legat de familia celuilalt și cum simțeau că le afecta relația de cuplu, încât aveam impresia că lucrez cu alte persoane. Acest subiect fierbinte fusese evitat de către cei doi parteneri, deși acum ajunsese focusul terapiei. Pur și simplu, erau reticenți unul față de altul în a deschide subiectul sau în a exprima și cele mai mărunte lucruri. După câteva ședințe de acest fel, totul s-a luminat pentru mine, Maria și Andrei nu aveau încredere unul în celălalt, astfel încât să se simtă în siguranță și să împărtășească aceste nemulțumiri. Brusc, punctul central al terapiei a devenit solidificarea încrederii.
Ce este și de ce contează încrederea?
Încrederea este un aspect esențial al intimității și al calității relaționale. Aceasta se construiește și se consolidează în timp, iar partenerii ajung să se deschidă în comunicare fără să simtă teama că ar putea fi răniți sau chiar abandonați de către partener. Este credința că ne putem baza pe oamenii semnificativi din viața noastră și că ei vor fi acolo. Este un element-cheie al tuturor tipurilor de relații și o bază pentru cooperare. Atunci când încrederea lipsește, posibilitatea unei relații de succes se diminuează.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Fiecare persoană se naște cu înclinația de a avea încredere în ceilalți, dar prin experiențele de viață, este posibil să fi devenit mai puțin încrezător, ca formă de autoprotecție. A te îndrăgosti și a te căsători poate fi încântător și înfricoșător în același timp. Incapacitatea de a avea încredere într-un nou partener poate lua mai multe forme, de la a se simți necinstit sau secretos până la îndoiala că își vor ține promisiunile.
Această piatră de temelie a oricărei relații sociale ajută oamenii care au încredere unul în altul să poată lucra mai eficient împreună sau să fie mai dispuși să împărtășească informații personale și intime, sporește vulnerabilitatea; asta reduce riscul de anxietate și depresie.
Încrederea nu este un dat, ci o construcție ce se proiectează, se construiește și se consolidează cu ajutorul voinței fiecărui partener. La fel cum Andrei și Maria explorează acest aspect al relației lor, vă invit să facem o serie de #PsihoDescoperiri care să vă ajute la construcția încrederii în relațiile voastre.
Sugestia practică #1
Cum contribui tu la consolidarea încrederii și a siguranței în spațiul relației? Ia-ți un moment pentru a lua în considerare și această perspectivă. Spun asta, pentru că partenerul tău nu este singura parte responsabilă pentru crearea sentimentului de încredere în spațiul relației. În majoritatea cazurilor e important să îți asumi responsabilitatea în egală măsură, pentru crearea unei atmosfere de siguranță în relație. Pentru a începe acest proces de observare, întreabă-te:
- Contribuie frica mea de pierdere și abandon la felul în care interpretez acțiunile partenerului?
- Neîncrederea mea provine din ceva ce se întâmplă în prezent sau este ceva legat de trecutul meu?
- Mă simt confortabil să îmi exprim nevoile și îmi dau voie să fiu vulnerabil cu celălalt?
- Cum le dau voie persoanelor importante din viața mea să îmi arate iubire?
Multe relații sunt sabotate de „povești“ construite în mintea noastră, care ajung să se îndeplinească pentru că proiectăm asta în realitate. Astfel, dacă te gândești că partenerul(a) te va răni, poți încuraja inconștient ca acest lucru să apară.
Sugestia practică #2
Recunoaște-ți emoțiile și practică vulnerabilitatea în pași mici. Construiește încrederea prin a fi mai deschis cu partenerul. Începe prin a discuta despre problemele minore și împărtășește-ți temerile și nevoile în cadrul acestor discuții. E nevoie să începi de undeva. Chiar dacă e tentant să arunci sub preș toate conversațiile dificile, acestea pot pava calea către resentimente.
Sugestia practică #3
A adresa întrebări deschise este, de asemenea, o modalitate numai bună de a crește apropierea emoțională și de a construi încredere. Riscul întrebărilor la care partenerul răspunde cu da sau nu blochează posibilitatea unui dialog intim. Cu alte cuvinte, ia-ți timp să faci dragoste cu partenerul tău prin cuvinte. Construirea încrederii se referă la micile momente de conectare.
Pentru mai multe informații despre încredere, citește și cărțile publicate de dr. John Gottman, cercetătorul mondial nr. 1 la capitolul psihologia relațiilor.