#PsihoDescoperiri: îngrijorarea – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

„Mă aștept ca ceva rău să se întâmple!“ Așa m-a întâmpinat unul dintre clienții mei în sesiunea noastră de terapie de săptămâna asta. Întreaga noastră discuție a fost ghidată de acest mecanism al îngrijorării, care s-a transformat într-un mod de a privi orice experiență. După ce am încheiat sesiunea de terapie, am rămas sub impactul primelor cuvinte pe care mi le-a adresat, al stării și al atitudinii cu care toată afirmația asta venea la pachet și care îmi dădea senzația că pericolul se află la orice pas și că momentele de bucurie și relaxare sunt o utopie. Astfel că m-am simțit îngrijorată față de îngrijorare și de felul în care ea se instalează în viața noastră, ajungând să ne bântuie, să ne facă să ne simțim groaznic sau să ne stoarcă de energie.

Cred că pentru a o înțelege mai bine, e important să ne întoarcem în timp, pe vremea strămoșilor noștri, când pericolul și impredictibilitatea erau la fiecare pas și, cel mai semnificativ, își făceau apariția brusc. Astfel, abilitatea de a anticipa ce ar putea să se întâmple rău s-a transformat într-o unealtă extrem de prețioasă, asigurând supraviețuirea rasei umane. În acest context, bineînțeles că îngrijorarea își are locul. Dar, dacă ne gândim la viața din zilele noastre, această stare mentală nu are un efect general atât de eficient, ci mai degrabă ne paralizează.

A ne îngrijora este modul prin care ne pregătim pentru cea mai îngrozitoare variantă a unei situații pe care ne-o putem imagina; este singura strategie care ne ajută să evităm toate lucrurile rele care s-ar putea întâmpla. Acesta este și firul gândirii pe care merge și clientul meu: eficiența pe care îngrijorarea o aduce în viața lui. Până la urmă, atunci când vorbim de îngrijorare, aducem în discuție și riscul. Dar, dacă capacitatea ta de a evalua în mod realist riscul este afectată, instinctele tale de protecție nu îți vor fi de mare ajutor și te vei găsi mai degrabă paralizat și blocat. Dacă tratezi toate riscurile ca fiind egale, cel mai probabil vei ajunge să te închizi în casă și să eviți contactul cu experiențe și cu oameni.

De asemenea, e important să cunoaștem și faptul că nu doar perspectiva evoluției noastre ne face mai predispuși la îngrijorare, ci mai sunt și alți factori importanți: istoricul familiei, hiperprotecția parentală, pierderi bruște ale oamenilor dragi în perioada copilăriei, evenimente recente cu un grad crescut de necunoscut.

Acum că am pus în cuvinte îngrijorarea, vă invit să facem câteva #PsihoDescoperiri legate de sugestiile practice.

Sugestia practică #1

Contestarea gândurilor. E important să decizi și să evaluezi cât de raționale sunt îngrijorările tale. A decide din capul locului că sunt iraționale nu le va face să dispară, dar poate contribui la reducerea nevoii de a răspunde sau rezolva imediat o situație care consumă energie și care, în realitate, nu este atât de presantă. Prin urmare, e nevoie să pui la îndoială îngrijorările. Pornește cu o listă în care să numești clar ce te îngrijorează, iar apoi răspunde la următoarele întrebări:

℗PUBLICITATE



  • Care sunt dovezile reale pe care le am față de această îngrijorare?
  • Care sunt dovezile împotriva acesteia?
  • Ce acțiune concretă pot să fac azi pentru îngrijorarea mea?
  • Ce sfat i-aș da unui prieten într-o astfel de situație?
  • Ce mă îngrijora în trecut și nu mă mai preocupă în prezent?
  • Mă va ajuta cu adevărat îngrijorarea în această situație?
  • De câte ori s-au transformat în realitate îngrijorările mele pe acest subiect în trecut?

A răspunde în scris la această listă de întrebări poate fi un mod de gestionare, deoarece se produce o schimbare de perspectivă în momentul în care putem vedea negru pe alb felul în care gândim o anumită situație. Asta pentru că atunci când suntem consumați de spirala îngrijorării nu prea mai suntem atât de raționali pe cât ne-ar plăcea. A-ți lua un moment și a începe să iei la întrebări îngrijorarea te poate duce într-o zonă mai calmă și mai rațională.

Sugestia practică #2

Planifică. Mintea ta îngrijorată are nevoie să-ți cunoască planul pentru a face față unei probleme anticipate sau imaginate. Stabilește un plan pentru a calma sau a reduce intensitatea îngrijorării. Planul comunică cu creierul inferior că liderul (funcția executivă a creierului uman) a apărut. Iar asta transmite o stare generală de control și siguranță. De asemenea, planificarea creează căi neuronale, care pregătesc creierul să ia măsuri corective dacă se întâmplă ceva negativ. Planurile sunt o formă de repetiție mentală, pentru a te menține pe drumul cel bun dacă are loc ceva neașteptat; e asemenea unei plase de siguranță, care îți spune „dacă lucrul de care mă tem se va întâmpla, atunci uite ce ai de făcut“.

Sugestia practică #3

Programează-ți timp în care să inviți îngrijorarea în mintea și programul tău. În loc să îți faci griji în fiecare oră, programează un timp pentru a face asta. La fel cum ai în calendar o ședință importantă, momentul cafelei de dimineață sau orice alt lucru important. Lasă-ți deoparte câteva minute pentru a răspunde întrebărilor. Iar aici, recomandarea mea este să răspunzi acestor întrebări cu: „Asta voi face dacă se va întâmpla asta.“

În loc să consumi energie încercând să ignori potențialele probleme, exersează mental confruntarea cu cele mai grave temeri și îngrijorări. Stabilirea unui timp pentru a face asta oprește îngrijorarea pe timpul zilei și îți va permite să te concentrezi asupra sarcinilor și să dezvolți planuri eficiente. Însă nu uita că este nevoie de exercițiu constant!

Diana Lupu

Diana Lupu este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napca și Masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea din București în cadrul programului de master Formarea Formatorilor. De asemenea este colaboratoare Social Media pentru publicația A List Magazine.

Caută