Din punct de vedere istoric, relațiile romantice au fost privite ca procese de transformare. Idealul iubirii a fost văzut precum o forță capabilă să aducă doi indivizi laolaltă, ajutându-i să crească într-un „împreună“ mai valoros decât suma părților sale. Această viziune clasică asupra romantismului a pus accentul pe creșterea reciprocă, sprijinul spiritual și emoțional, o călătorie comună către dezvoltarea și vindecarea reciprocă.
De la romantism la tranzacție
Cu toate acestea, observ tot mai des în jurul meu o schimbare semnificativă în modul în care sunt percepute relațiile, iar această nouă perspectivă este preluată, în principal, din Statele Unite. Din ce în ce mai mult, relațiile (cu precădere cele de cuplu) sunt definite de termeni tranzacționali, întrebarea principală fiind: „Tu ce aduci în relație?“. O astfel de abordare pragmatică înseamnă o schimbare de paradigmă.
Fiecare caută un partener a cărui „ofertă“ se potrivește sau o depășește pe a sa. Această abordare tranzacțională transformă treptat dinamica relațiilor bazată pe cooperare, în care scopul era sporirea bunăstării reciproce a partenerilor, într-o dinamică în care aceștia se asigură mai degrabă că investițiile sunt aproximativ egale și că nimeni nu iese în pierdere.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cred că, la baza acestei schimbări de perspectivă pe plan relațional, se află două fenomene sociale complexe: aplicațiile de dating (sau digitalizarea relațiilor, în general), și consumerismul. Atât dating-ul online, cât și consumerismul ne oferă un număr copleșitor de opțiuni. Iar asta poate duce, pe de-o parte, la o stare permanentă de indecizie, iar pe de altă parte, la luarea în calcul, cu mai multă ușurință, a opțiunii de a pleca și de a renunța la partener, atunci când, în mod natural, ne confruntăm cu imperfecțiuni și momente dificile în relație. Practic, apare această idee că ne așteaptă ceva mai bun, mai tentant, mai seducător la următorul swipe. Prin urmare, aceste două fenomene sociale au transformat relațiile într-un fel de „marfă“, ce poate fi „aleasă“ și „consumată“, sau într-un mijloc de a obține un anumit statut sau validare socială.
Astfel, persoanele încep să-și evalueze potențialii parteneri în funcție de ceea ce pot oferi aceștia – fie că este vorba de statut financiar sau social, frumusețe ori alte bunuri – și cât de bine se aliniază aceste oferte cu nevoile și obiectivele proprii.
Acum, că am deschis acest subiect, simt nevoia să precizez faptul că atât dating-ul online, cât și consumerismul nu sunt fenomene negative în sine. Dar este esențial să fim conștienți de impactul lor asupra noastră și să le abordăm într-un mod responsabil.
Cum acționăm în noua paradigmă?
Ca terapeut relațional, m-a ajutat să înțeleg principiile teoriei imago, în care Harville Hendrix spune: „Relaționarea este în natura noastră; este ceea ce suntem“. Faptul că nu putem să extirpăm din ființa noastră nevoia de conectare și de a fi în relații în care să creștem și să ne vindecăm reciproc îmi dă multă speranță. Unul dintre catalizatorii-cheie ai creșterii calității relațiilor din viața mea a fost limitarea așteptărilor și a gândurilor de genul „tu ce poți să-mi oferi?“. Are sens să existe și o doză de tranzacție și negociere în dinamica relațiilor, dar cred că mai important este să existe o combinație între cele două.
Desigur, toate acestea sunt relativ ușor de spus, dar mult mai greu de executat și de implementat. Așadar, cum putem cultiva relații (mai) transformatoare, menținându-ne la o distanță sănătoasă de cultura „tranzacțiilor“? Am pregătit câteva #PsihoDescoperiri care să completeze acest subiect.
1. Începe relația cu cât mai puține așteptări
Cea mai evidentă caracteristică a unei relații tranzacționale sunt așteptările. Când intri într-o relație, cu agenda și obiectivele deja stabilite pentru a primi ceva în schimb, vei elabora în mod inconștient o strategie și vei acționa diferit.
℗PUBLICITATE
Așteptările sunt diferite de claritate. Este important să ai o viziune generală în minte, dar așteptările estompează conectarea. Încearcă să abordezi relațiile din viața ta stabilind o singură așteptare: să fii prezent(ă), să existe respect și reciprocitate. Acest lucru va stabili tonul pentru ceea ce urmează să vină.
2. Nu te teme să fii autentic(ă)
A fi „real“ este, desigur, foarte subiectiv. Nu există o definiție corectă a realului. Nu-ți pot spune ce înseamnă, de fapt, să fii real. Dar când vezi pe cineva care este „adevărat“, poți simți asta imediat. Poate pentru că suntem atât de obișnuiți să vedem pe toată lumea într-un anumit fel, încât orice diferență și orice abatere de la acea normă se simt revigorante. Acest lucru va crea o formă naturală de încredere, care poate fi folosită ca treaptă pentru construirea de conexiuni semnificative.
3. Asumă-ți riscuri, atunci când te simți într-un spațiu de siguranță
Acest aspect este strâns legat de siguranța care se creează în momentul în care ne arătăm autentici în relație. A împărtăși și a fi confortabil să te arăți autentic înseamnă că te simți protejat(ă). Relațiile tranzacționale sunt pline de respingeri, ceea ce obligă părțile să nu-și asume riscuri, să nu creeze conectare. Dialogul bazat pe împărtășire creează conectare, care duce la formarea unui spațiu de siguranță.
4. Acordă-ți un moment, pentru a reflecta la relațiile tale
Câte dintre relațiile tale sunt transformatoare și câte sunt tranzacționale? În câte din aceste relații observi că te aștepți să primești pentru a oferi, la rândul tău? Pune-ți această întrebare: „Dacă mi-aș da voie să-mi abordez relațiile, căutând mai degrabă conectarea, schimbarea pe care aș putea să o văd la mine ar fi… “.
De-abia aștept să ne conectăm și să vorbim mai multe despre acest subiect și LIVE pe Instagram Pagina de Psihologie, pe 24 februarie, de la 20:30.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
