fbpx
skip to Main Content

Subiectul de săptămâna asta vine tot în urma unei discuții pe care am avut-o în cabinet, cu unul din clienții alături de care lucrez în terapie. Nu a fost pentru prima dată când abordam tematica limitelor în relațiile cu partenerul de viață, prietenii sau copiii, însă reacția confuză și reticentă a persoanei din fața mea atunci când am pronunțat cuvântul „limite“ mi-a atras atenția și m-a făcut să realizez faptul că mulți dintre noi asociază acest concept cu propriile amintiri și experiențe din copilărie, unde între restricție și limită se punea un mare egal. Și totuși, eram doi oameni care primeau această idee de limite cu atitudini diferite: eu cu entuziasm, și clientul meu cu rezistență. 

În ceea ce mă privește, ca terapeut, nu cred că aș putea funcționa fără ele. Trebuie să stabilesc zilnic limite cu clienții mei și cu mine. Este o parte imensă a muncii mele și îmi place să modelez această practică și pentru clienți, chiar dacă nu îmi este mereu simplu. În ceea ce îl privește pe clientul din povestea de mai sus, cred că mai sunt multe de descoperit în procesul terapeutic, dar mi-ar plăcea ca din această scurtă împărtășire să pornim de la întrebarea care mi-a apărut în minte, în acea dimineață: „De ce este atât de descurajant să stabilim limite în relațiile noastre?“

În primul rând, pentru că există un stigmat care ne transmite că setarea de limite este un comportament nepoliticos și egoist. Personal, nu mi se pare nepoliticos. Este egoist? Sigur, a-ți pune nevoile pe primul loc include să te gândești la tine, dar nu e nimic nesănătos în asta.

Limitele sunt nevoi pe care le exprimi față de tine și față de ceilalți pentru a te simți în siguranță, pentru a fi confortabil cu situațiile în care te afli și pentru a avea grijă de sănătatea ta fizică și mintală. 

Tocmai din acest motiv, ele sunt atât de importante în relațiile noastre cu lumea, iar marea cheie în acest sens este comunicarea. 

Există o mulțime de tipuri diferite de limite, inclusiv cele fizice, emoționale, sexuale, financiare, digitale sau relaționale. Spre exemplu, să spui „nu“ poate fi o limită în sine; de multe ori, din teama de a nu-i dezamăgi sau supăra pe ceilalți, avem o reticență la exprimarea dezacordului, iar asta ne face să acceptăm tot felul de sarcini de la job, invitații la evenimente, responsabilități în familie și ajungem, în final, în punctul în care simțim că e prea mult. Astfel, invităm lipsa de energie, frustrarea și, de multe ori, furia în viețile și relațiile noastre.

Mai mult decât atât, a recunoaște nevoile proprii, a seta limite care să te ajute să-ți îndeplinești aceste nevoi, te învață cum să respecți și nevoile celorlalți, iar asta e o practică elementară pentru menținerea unor legături sănătoase, dar și pentru grija față de sine. Studiile ne arată că mulți dintre noi suntem profesioniști în a stabili limite cu persoane necunoscute, dar, în mod paradoxal, ne luptăm să stabilim limite sănătoase cu persoanele apropiate.

Relațiile intime – fie că sunt romantice, platonice sau familiale – prezintă un risc ridicat de a cădea pradă unor încălcări ale limitelor, deoarece însăși natura intimității deschide o ușă către vulnerabilitate și, fără limite solide, vulnerabilitatea poate deveni victimizare. Iubirea, sub orice formă, nu este un cec în alb care le permite celorlalți să îl încaseze în orice moment doresc. Astfel, setarea de limite sănătoase poate veni la pachet cu sentimentul de vinovăție și rușine, însă e important de reținut faptul că toată povestea asta e un proces continuu. Spun asta, pentru că limitele se schimbă pe măsură ce trecem prin diferite etape ale vieții, ne dezvoltăm și experimentăm lucruri noi. 

Ideea este că e ireal să ne așteptăm ca oamenii să citească mintea celuilalt și să ghicească nevoia, dar putem transmite aceste nevoi și putem solicita să fie respectate cu empatie și fermitate.

Acum a venit vremea să trecem și la cele trei sugestii practice (sau #PsihoDescoperiri) care pot ajuta la setarea limitelor sănătoase, îndepărtându-ne de vină și rușine.

℗PUBLICITATE



Sugestia practică #1

Definește nevoile și limitele întâi pentru tine, apoi pentru ceilalți. Unde ai de gând să trasezi limita? Este în regulă ca un coleg sau colegă de la muncă să îți folosească biroul, atât timp cât lasă lucrurile așa cum le-a găsit? Sau pur și simplu nu este în regulă să folosească spațiul fără niște reguli? Dacă nu știi clar care sunt limitele tale, este nedrept să te aștepți ca alții să le înțeleagă semnificația.

Prin urmare, întâi identifică nevoile tale în relațiile importante, explică-ți concret ce înseamnă asta pentru tine și cum va arăta ca și comportament sau atitudine această limită când va fi pusă în acțiune.

Sugestia practică #2

Ia în considerare modul în care limitele pe care vrei să le comunici pot afecta persoanele semnificative din viața ta. Asta presupune să te gândești la posibilele ramificații ale unei limite, pentru a te asigura că te simți confortabil cu anumite consecințe sau costuri, în cazul în care apar.

Dacă simți că este loc pentru ajustări cu scopul de a proteja relațiile, dar păstrezi sentimentul de siguranță proprie și bunăstare, modifică. 

Aici ai nevoie de neutralitate între grija față de nevoile celorlalți și grija de sine. Neutralitatea te va ajuta să modifici sau să ajustezi limite din motivele corecte (acelea care nu lasă nevoile și siguranța ta în urmă)

Sugestia practică #3

Comunică clar și direct. Odată ce ți-ai identificat limitele, transmite-le persoanelor pe care le va implica în mod direct. Nu evita acest pas al comunicării din cauza sentimentelor de frică sau anxietate. Dacă te gândești că limita ar putea să afecteze sau să rănească sentimentele acestor persoane, fii sincer și transmite această îngrijorare cu empatie și respect atunci când discuți acest subiect. 

Împărtășește modul în care ai gândit această limită, încurajează un dialog (nu un monolog) și fi deschis să auzi reacțiile și emoțiile celorlalți. De asemenea, asigură-te că transmiți ferm și clar care sunt consecințele, în cazul în care o limită la care simți că nu este loc pentru ajustări sau modificări este încălcată. Reamintește-ți că o comunicare sănătoasă nu este mereu ușoară, dar este important să vină cu sentimentul de siguranță.

Dacă poți discuta încălcările limitelor (vor exista, nimeni nu este perfect) și poți stabili alături de persoanele implicate, modalități pentru a nu se repeta, consideră că este un câștig.

Pentru și mai multe informații despre importanța limitelor îți recomand cărțile semnate de Brené Brown: Curajul de a fi vulnerabilCurajul în sălbăticieÎndrăznește să conduci, toate disponibile cu reducere în shopul online al Paginii de Psihologie.

Diana Lupu

Diana Lupu este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napca și Masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea din București în cadrul programului de master Formarea Formatorilor. De asemenea este colaboratoare Social Media pentru publicația A List Magazine.

Back To Top
Caută