Mă întâlnesc frecvent, în practica terapeutică, cu situații în care vorbesc cu omul din fața mea despre concepte și idei care, cel puțin pentru început, nu sunt ușor de înțeles și de aplicat. Dar după puțină muncă, de cele mai multe ori, clientul meu ajunge la momentul de „Aha“ – acea realizare, în care totul capătă sens. De asemenea, mă întâlnesc și cu o altă reacție. Unii oameni nu își dau voie să ajungă la momentul de claritate. Prin urmare, m-am întrebat ce știu cei care pot să facă pasul conștientizării și ce le lipsește celor care nu ajung în acel punct? Iar răspunsul începe cu: MINDSET (mentalitatea).
Renumita cercetătoare Carol Dweck, autoarea cărții Mindset, explică acest concept ca reprezentând setul de convingeri, atitudini și experiențe dobândite despre lume. Mentalitatea este de o importanță crucială, deoarece povestea noastră internă ne îndrumă în decizii, în emoții, gânduri și experiențe; într-un final ne conturează cine suntem ca oameni. Prin urmare, dr. Dweck spune că viziunea pe care o adoptăm asupra noastră impactează profund modul în care ne desfășurăm viața.
Există cel puțin două tipologii de mentalitate, fiecare dintre ele ne poate ajuta sau afecta bunăstarea. O mentalitate de creștere bazată pe credința că orice abilitate pe care o ai se poate cultiva prin efort, strategii și ajutor din partea celorlalți. În lipsa acesteia, nu depunem efortul necesar și rămânem perpetuu blocați. Acest blocaj e înrădăcinat într-un tip de mentalitate fixă – încrederea că abilitățile unei persoane sunt de neschimbat, eșecul este o rușine și efortul reprezintă o piedică. Un astfel de mindset creează o nevoie constantă de a ne dovedi în fața celorlalți, încurajează perfecționismul și prin urmare autolimitarea.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Iată câteva #psihodescoperiri potrivite pentru flexibilizarea mentalității noastre:
Sugestia practică #1
Cunoaște-ți tipul de mindset! Uită-te la aceste afirmații și decide dacă ești în acord sau dezacord cu fiecare:
- Ești un anumit tip de persoană și nu există multe lucruri care să poată schimba asta cu adevărat.
- Indiferent ce fel de persoană ești, te poți schimba substanțial.
- Poți face lucrurile diferit, dar esența ta ca om nu poate fi schimbată cu adevărat.
- Schimbarea poate fi făcută oricând. E nevoie de efort și perseverență.
Afirmațiile 1 și 3 sunt cele care reprezintă o mentalitate fixă, iar 2 și 4 reflectă mentalitatea de creștere. Cu care ai fost de acord mai mult? Dacă răspunsul e din zona fixă, încearcă să descoperi ce experiențe din viața ta au făcut ca aceste credințe să fie atât de înrădăcinate. Înainte de a le flexibiliza e important să le cunoști. Un ghid bun în toată această călătorie este cartea Mindset, scrisă de Carlor Dweck, dar și TED-ul susținut de aceasta.
Sugestia practică #2
Alege-ți mai atent limbajul! Cuvintele cu care îți vorbești au un impact semnificativ. Limbajul are puterea de a comunica atât cauza cât și efectul: „Sunt o persoană dezorganizată“; „Nu sunt o mamă bună“; „Toți oamenii au interese ascunse“. Orice etichetare pe care o pui predispune la o mentalitate fixă și indică o categorie stabilă, eliminând posibilitatea schimbării.
℗PUBLICITATE
Poți să începi flexibilizarea mentalității prin a evita, pe cât de mult poți, generalizările (tot timpul, toată lumea, mereu, de fiecare dată etc.) Dacă simți că e prea multă bătaie de cap, începe flexibilizarea adăugând-ul pe „încă“ în vocabularul tău. Te asigur că nu am scris greșit, și că nu este un cuvânt atât de banal pe cât pare. Spre exemplu „Nu sunt o persoană organizată, ÎNCĂ“.
Spun că nu este banal pentru că într-o mare de credințe fixe, acesta indică posibilitatea creșterii, îți recadrează perspectiva și te pune pe drumul schimbării păstrând dorința de a continua procesul de învățare.
Sugestia practică #3
Renunță la ceea ce nu te ajută! Divorțează de comparațiile interpersonale și îndreaptă-ți atenția spre comparația intrapersonală. De cele mai multe ori, privim spre o persoană sau un rezultat, gândindu-ne că așa a fost dintotdeauna. O astfel de credință ne determină să subapreciem pașii făcuți pentru a ajunge într-un anumit punct.
Dacă există vreo comparație care merită făcută e cea cu propria persoană:
- Cum pot eu să fiu mai bun în viitor?
- Care sunt pașii pe care e nevoie să îi fac pentru a ajunge omul care îmi doresc să fiu?
- Prin ce sunt deja mai bun, comparativ cu varianta mea din trecut?
Ultima întrebare este o practică valoroasă pentru că începi să observi micile victorii, care ajută la întărirea unei mentalități de creștere și te învață să cultivi aprecierea pentru cât de mult ai evoluat și care au fost pașii pe care i-ai făcut pentru a ajunge în acest punct.
O discuție care să motiveze și mai mult sugestiile mele practice din acest articol este acest episod din podcastul The Happines Lab.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
