#PsihoDescoperiri: părțile pierdute ale sinelui – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Pe lângă toate rolurile pe care le am în viața mea (fiică, parteneră de cuplu, prietenă, terapeut), în primul rând sunt om. Iar asta presupune că vin și eu, ca toți ceilalți oameni, cu bagaje psihologice și cu unele mesaje din copilărie. Ceea ce ne demonstrează că suntem cu toții „în aceeași oală“ și că avem de învățat unii de la alții. Așa cum spune unul dintre colegii mei terapeuți: „Și eu sunt fucked up!“ În trecut, când mă gândeam la toate bagajele pe care le aduc cu mine în relația de cuplu, mă cuprindea o furie și un sentiment de neputință, însă, pe măsură ce m-am vulnerabilizat în relații, am descoperit că mai sunt acolo și alte stări și perspective care mă încearcă: recunoștință, speranță, dorința de vindecare. Toate astea m-au ajutat să conștientizez care sunt mesajele care m-au „ajutat“ să mă despart de anumite părți ale sinelui.

În momentele noastre de conectare, iubitul meu îmi spune adesea cât de mult l-am ajutat să fie un partener de cuplu mai bun. Desigur, toată creșterea asta a fost reciprocă. Cred că acest lucru subliniază ideea că o relație este o oportunitate de a vindeca, de a crește, de a accepta copilăria și de a deveni cu adevărat un adult ce a crescut din punct de vedere emoțional. Terapia relațională imago ne vorbește despre un concept numit „sinele pierdut sau părțile pierdute“; mai exact, părți din noi la care am renunțat sau care au fost suprimate în copilăria noastră (pentru că nu am fost sprijiniți, încurajați sau pentru că nu ni s-a permis să le exprimăm pe deplin în familiile noastre de origine). 

Cum vine treaba asta? Să folosim exemplul meu. În mod natural, eram un copil plin de energie, expresiv, dar părinții mei erau rezervați. Astfel, mi-au transmis mesaje verbale sau nonverbale de genul:

  • „Nu mai vorbi atât de tare, o să atragi atenția și nu e frumos!“
  • „Dacă exprimi prea multe, ceilalți o să te judece și riști să nu te accepte.“
  • „E important să urmezi normele, a ieși din tipar poate fi ceva periculos.“

Ai prins ideea?! Acestor laturi ale mele li s-a spus, cu intenții bune, că nu este în regulă să fie exprimate și manifestate. Aceste mesaje negative pot bloca sinele nostru autentic, cine suntem cu adevărat. Astfel, începem să ne purtăm diferit, să renunțăm la aceste părți din noi, pentru a putea fi acceptați și iubiți de către ceilalți. Tot blocajul și lipsa de acces la părțile pe care le-am negat poate dura până la vârsta adultă, când ajungem într-o relație și putem decide, în mod conștient, să trecem la treabă reconectându-ne la cine suntem în mod autentic. Spun că această muncă de conștientizare și integrare începe în relații deoarece aceste părți ale sinelui devin inhibiții și apar inconștient în legătura noastră cu ceilalți și cu partenerul de cuplu. Ele chiar joacă un rol inconștient în alegerea partenerului. Deci, când un conflict apare, te invit să îți reamintești că acesta vine cu o alegere pentru tine: să evoluezi sau să rămâi blocat într-un tipar inconștient de relaționare. 

Vestea bună este că există speranță și momente de creștere care să te ajute să vezi și să integrezi aceste părți pierdute ale sinelui. Iar pentru asta, te invit să facem câteva #psihodescoperiri în sugestiile practice.

Sugestia practică #1

Deschide bagajul cu mesaje din copilărie și explorează. Un punct bun de pornire este să începi cu „Mesajele pe care le-am primit atunci când eram copil despre …“

℗PUBLICITATE



  • Felul în care mă purtam sau manifestam
  • Sentimentele pe care aveam dreptul să le am
  • Modul în care mi se permitea să gândesc

Știu că, pentru mulți, întoarcerea în vremea copilăriei nu este cea mai confortabilă călătorie pe care o fac, însă drumul spre conștientizare și vindecare nu e ușor. Important este să îți dai timp să explorezi în ritmul tău și să observi care din aceste mesaje legate de gânduri, sentimente și acțiuni fac parte din prezentul relațiilor tale. În acest context, te poate ajuta cartea Copilul invizibil

Sugestia practică #2 

Ascultă-ți corpul. Acesta e ca un mentor sau profesor bun, care te ghidează! Corpul tău știe întotdeauna când trăiești în mod autentic și când nu. Gândește-te la un moment în care ai simțit că trebuie să faci ceva, deși nu ai vrut. Cum ți-ai simțit corpul în acel moment? În general, mulți dintre noi trăim senzații de tensiune, stres, presiune.

Acum gândește-te la momentul în care te-ai simțit plin de sens, mulțumiri și emoții plăcute. Ce ai simțit, mai exact, în corpul tău, în acel moment? Oamenii descriu adesea sentimente ca deschis, expansiv și ușor. Aceste două seturi de senzații fizice sunt modul în care corpul îți spune când ești conectat la sinele tău autentic și când nu ești. Învață să îți îndrepți atenția și spre corp, este un mod extraordinar de a redobândi părți pierdute ale sinelui.

Sugestia practică #3

Oprește-te din „ar trebui să…“. Uneori, presiunile sociale, așteptările culturale și propriile noastre „ar trebui“ ne determină să uităm sau să ne negăm sinele autentic. Acordă-ți permisiunea de a urma ceea ce îți place, în loc să faci întotdeauna ceea ce se presupune că „ar trebui“. Alegerea conștientă și consecventă a bucuriei, în locul lui „ar trebui“, te poate ține conectat la sinele tău autentic și poate să creeze un fir de legătură către fericire și împlinire.

Diana Lupu

Diana Lupu este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napca și Masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea din București în cadrul programului de master Formarea Formatorilor. De asemenea este colaboratoare Social Media pentru publicația A List Magazine.

Caută