Fie că ne este confortabil să recunoaștem sau nu, fiecare dintre noi a fost martor la puterea și impactul furiei încă din copilărie. Și în contextul actual, pe lângă anxietate sau neajutorare, furia își face simțită prezența în corpul, mintea și acțiunile unei majorități considerabile.
Asistăm la furia exprimată într-un mod care distruge, care lasă răni adânci și poate nici măcar o cale de întoarcere. Având războiul aproape, ca o dovadă a dezlănțuirii furiei, cred că ajungem să ne fie și mai frică de această emoție – consecința destul de tristă este că în aceste condiții prea puțini învață cum să o cunoască în mod corespunzător.
În multe culturi, furia este una dintre puținele emoții pe care bărbații le consideră „acceptabile“ pentru a fi exprimate. În ceea ce le privește pe femei, acestea sunt sub presiunea de a-și ascunde această trăire. Fiind o emoție atât de puternică, care adesea îi face pe oameni să se simtă inconfortabil, tabuurile despre exprimarea și gestionarea ei sunt larg răspândite. Astfel, este posibil să devenim amorțiți în fața ei și nici măcar să nu ne mai dăm seama când o trăim; sau devenim experți în a o reprima în interiorul corpului nostru, până când explodează sub forma unor cuvinte sau fapte vătămătoare.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Furia vine cu mesajul care anunță că unele limite ți-au fost încălcate sau că ceva nu e în regulă și ai nevoie să acționezi. Spuneam că emoțiile dificile au și ele rolul lor (nu doar cel de a ne crea disconfort). În cazul furiei, aceasta ne aduce motivația de a acționa. Imaginează-ți că această trăire e asemenea unui cavaler cu o sabie în mână, gata de luptă atunci când teritoriul este în pericol. Care este rolul lui? Ei bine, se pune în fața altor emoții vulnerabile, cum ar fi tristețea sau frica.
Vă invit să facem câteva #PsihoDescoperiri care să faciliteze înțelegerea și gestionarea furiei.
Sugestia practică #1
Furia este o emoție de bază, învață cum să nu te lași dominat de ea! Toată lumea are o istorie de învățare care ne modelează răspunsul la furie. Cei care ne-au ajutat să creștem fac parte din acest tablou istoric. Ceea ce ai învățat de la părinți, prieteni și alte persoane din lumea ta socială influențează modul în care te raportezi azi la furie. Înțelegerea poveștii tale te va ajuta să identifici mai clar regulile și tiparele de acțiune pe care le-ai dobândit în trecut.
Gândește-te la perioada copilăriei și a adolescenței. Vizualizează câteva situații în care ai simțit furie sau ai asistat la exprimarea ei. Notează orice regulă pe care simți că ai învățat-o din aceste amintiri, despre cum se exprimă ea. E posibil ca aceste învățături sau reguli să fi ajuns la tine într-un mod explicit (explicat în mod direct) sau implicit (părinții care nu au exprimat această emoție transmit indirect că aceasta nu e dorită).
Spre exemplu: Furia este rea și nu ar trebui exprimată.
Harriet Lerner este psihoterapeuta care vorbește despre furie pe înțelesul tuturor. Cartea sa Dansul furiei este o incursiune în trecutul fiecăruia dintre noi. Dacă simți că ai nevoie să construiești o hartă a istoriei tale cu această trăire, cred că această lectură poate fi un îndrumător de nădejde.
Sugestia practică #2
Furia se simte în corp, gestionarea ei începe tot din corp! Observă reacțiile corpului ca răspuns la furie. Trecem printr-o serie de răspunsuri fiziologice în această emoție: mușchii se încordează, ritmul cardiac accelerează, tensiunea arterială crește și ea, respirăm mult mai alert. Atenția noastră se îngustează, focusându-se pe „obiectul“ furiei. Tindem să reacționăm cu expresii faciale precum încruntarea sau încleștarea buzelor. Observând care sunt cele mai comune reacții ale corpului tău atunci când experimentezi furia face parte din lărgirea înțelegerii.
Listează un top 5 al reacțiilor fiziologice de care ești conștient(ă) atunci când furia e moderată sau când simți iritare. Tot pe o scară de la 1 la 5 (1=nivel scăzut, 5=nivel foarte ridicat) evaluează nivelul de furie pe care trebuie să îl resimți pentru a deveni conștient de reacțiile corpului tău. Poți practica asta într-un moment în care nu simți activarea emoției, pentru a te ajuta să explorezi.
- Citește din nou observațiile tale. Care sunt acele indicii fizice pe care le poți observa, poate chiar înainte ca furia să atingă intensități crescute?
- Este oare un tipar fiziologic pe care îl urmezi? Ce reacții ale corpului tău simți că pot să îți reamintească că ai intrat în furie?
Pentru a te ajuta să antrenezi observarea, recomand să vizionezi filmul To Kill a Mockingbird / Să ucizi o pasăre cântătoare, un film clasic din 1962, ecranizare a cărții cu același nume, ce ne învață despre controlul impulsurilor.
Sugestia practică #3
Corpul dictează, mintea îl urmează! În cartea sa Într-o voce nerostită, dr. Peter Levine vorbește despre un exercițiu pentru gestionarea simptomelor de iritabilitate în corp. E asemenea unei tehnici de autoajutorare, ce ajută la integrarea emoției în corp printr-un sistem de flux energetic. Încurajarea este să exersezi această tehnică acasă, în momentele în care nu simți iritare sau supărare și apoi să încerci asta când treci prin astfel de emoții.
În general, stomacul sau coșul pieptului sunt zonele care se activează emoțional, astfel îți vei îndrepta atenția spre ele. Poziționează-ți mâinile ca într-o îmbrățișare, cu mâna stângă sub zona axilei, iar cea dreaptă cuprinzând umărul stâng. Menține poziția între 2 și 10 minute, închizând ochii sau fixând un anumit punct. E un moment în care îți oferi autocompasiune, îmbrățișările de acest gen ajută la reducerea surescitării corpului care se simte conținut.
Cu același scop, poți poziționa palma dreaptă în zona pieptului și cea stângă în zona abdominală, din nou menținând această poziție timp de câteva minute.
P.S.: Pe 30 martie, vă aștept LIVE pe Instagram Pagina de Psihologie să dezbatem subiectul în detaliu și să facem și mai multe #psihodescoperiri.