De-a lungul subiectelor din această rubrică am inserat de multe ori sugestii practice care se bazau pe recunoștință, dar acum a venit timpul ca această temă să fie mai detaliat descoperită. Spun asta nu doar pentru că se regăsește în multe recomandări, ci și pentru faptul că atunci când avem nevoie să aducem recunoștință în viața noastră nu știm cum să facem asta sau ne pare atât de artificial și nefiresc. Trag această concluzie deoarece, din practica terapeutică, am observat că ne este mult mai ușor să arătăm recunoștința față de viața pe care o avem, prieteni sau familie atunci când ne comparăm cu o situație dificilă prin care trece o altă persoană. În rest, de cele mai multe ori, recunoștința nu își prea face apariție în conștientul nostru.
Cred că un factor care ne împiedică să exersăm recunoștința în viața de zi cu zi este faptul că aceasta este descrisă sau prezentată de multe ori ca un proces spiritual, dar este, de asemenea, și un proces neurofiziologic, deoarece unul dintre elementele-cheie constă în capacitatea noastră de a acorda atenție.
Iar acum, îmi imaginez că vă întrebați dacă recunoștința este o emoție sau un exercițiu. Ei bine, este un sentiment spontan care ne face să simțim fericire, dar din ce în ce mai multe cercetări demonstrează valoarea recunoștinței ca exercițiu sau practică; adică oamenii pot cultiva în mod deliberat recunoștința, iar asta face ca ea să fie și trăsătură. Această emoție generează un climat de pozitivitate, care ajunge atât în interiorul ființei noastre, cât și în exterior.
De-a lungul timpului, exersarea sentimentului de recunoștință sporește fericirea, favorizează sănătatea fizică și psihologică, limitează folosirea cuvintelor care exprimă emoții negative și îndreaptă atenția spre interior – ocolind resentimentul, invidia sau ruminațiile. Mai simplu spus, este o modalitate de prevenție numai bună pentru depresie, anxietate sau stres. Însă trăim într-o cultură care ne încurajează constant să vedem posesiile ca o sursă fericirii, să observăm doar ce ne lipsește, iar asta ne face să nu avem cel mai fertil teren pentru a exersa recunoștința. Dar, într-o nouă dispoziție, poate după multe frământări și dorințe, ne oprim și observăm faptul că avem o stare a sănătății destul de bună, soarele după-amiezii e liniștitor, că uneori partenerul nostru este generos, iar persoana care lucrează la magazin ne-a urat o zi bună. Și, astfel, „lucrurile mici“ încep să ne pară oarecum diferite; nu mai sunt o distragere sau o insultă adusă ambiției.
Acum, că am tot vorbit despre ea, cred că e cazul să facem #PsihoDescoperiri și despre cum să începem să o punem în practică.
Sugestia practică #1
Exprimă. Cineva te-a ajutat când ți s-a stricat mașina? Un prieten ți-a fost alături când ai avut nevoie de sprijin? Ai primit cadoul mult dorit din partea părinților? Spune-le oamenilor din viața ta că îi apreciezi. Sună-i. Scrie un mesaj. Lasă un bilețel lipit pe frigider sau pe oglinda din baie. Orice modalitate prin care alegi să împărtășești recunoștința față de cei din jur este ok.
℗PUBLICITATE
Astfel de împărtășiri te vor ajuta să devii mai atent la ceea ce deja există în viața ta, îți vor întări sentimentul de recunoștință și îi vor ajuta pe oamenii din viața ta să știe că sunt valoroși.
Sugestia practică #2
Stabilește un ritual al recunoștinței. Știu, poate sună prea flower power, dar crearea de ritualuri ne ajută să stabilim și să menținem un nou comportament. Astfel, creează un obicei care simți că poate să funcționeze pentru tine (spun asta, pentru că la început e important ca nivelul de disconfort pe care îl simți să fie unul suportabil).
În timp ce o persoană s-ar putea bucura să-și exprime recunoștința la cină în fiecare seară, altcuiva ar putea să îi fie util să identifice trei lucruri pentru care este recunoscător atunci când își conduce copiii la somn. Când îți faci un obicei zilnic, îți vei antrena creierul să înceapă să caute lucrurile pentru care merită să fii recunoscător.
Sugestia practica #3
Conștientizează cu ajutorul respirației. Inspiră adânc, simte cum zona pieptului se extinde. Apoi, lasă aerul să iasă cu două bătăi pe gură. Repetă de 2-3 ori. Respirația profundă oxigenează corpul și poate aduce un sentiment de calm și relaxare. A putea respira este o acțiune atât de importantă pe care o poți face chiar acum. Bucură-te de ea. Simte-ți corpul. Ascultă sunetele din jurul tău. Aceasta este viața ta. Găsește recunoștință în faptul că ești aici, acum. Oportunitățile te așteaptă.
Pentru o lectură mai aprofundată, iată ce îți recomand să citești pe subiectul recunoștință și compasiune: Redescoperă compasiunea, Compasiunea și mintea umană, Mindfulness, calea conștientă către compasiunea de sine.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
