Iată că am ajuns în luna septembrie. Chiar dacă au trecut ceva ani de atunci, emoțiile care mă cuprind în această lună sunt din perioada în care mă pregăteam să mă întorc la școală. Asta implica revenirea la un program mai strict, mai multă responsabilitate și, evident, o grămadă de emoții. Cred că la orice vârstă ne-am afla, energia cu care vine luna septembrie ne este cunoscută tuturor. Astfel, cred că e potrivit să întâmpinăm acest moment din an cu o #PsihoDescoperire despre sănătatea mintală.
Nu intenționez să aduc acest subiect în discuție doar pentru că în ultima vreme se vorbește frecvent despre el, ci din cauză că majoritatea dintre noi am primit foarte puțină educație despre sănătatea mintală. Avem o înțelegere minimală asupra corpului uman și a sănătății noastre fizice. Cel mai probabil, știm că pentru o durere de cap sau o răceală ar trebui să luăm paracetamol sau ibuprofen, să bem multă apă și să ne odihnim din plin. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea dintre noi am fost învățați elementele de bază despre sănătatea fizică. Ceea ce nu am fost învățați a fost să observăm cum ne simțim, care sunt emoțiile noastre. Nu am fost învățați despre furie, tristețe, anxietate sau stres.
Acum, combinați acest lucru cu traumele noastre sau cu experiențele de viață provocatoare și rămânem cu un amestec care poate fi destul de complicat. Nu este surprinzător faptul că atât de mulți oameni sunt complet analfabeți cu privire la sănătatea lor mentală și de aceea atât de mulți oameni suferă în tăcere.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Pozitivă sau nu, sănătatea mintală nu se referă la a încerca să te muți într-o stare de fericire sau calm tot timpul. Aceasta este una dintre cele mai mari capcane în care riscăm să cădem; ideea că trebuie să găsim cu toții o sănătate mintală „perfectă“. O mare parte din stigmatul sănătății mintale provine din faptul că privim anumite emoții ca fiind bune sau rele. Cu toate acestea, dacă vedem emoțiile pur și simplu ca informații pe care corpul ni le transmite, atunci putem privi sănătatea mintală ca modul în care funcționează mintea noastră, mai degrabă decât să etichetăm și să punem într-o anumită categorie toate aceste stări.
Prin urmare, priviți sănătatea mintală ca un proces, un mod de a fi și de a funcțion;, în acest fel, începem să ne privim acțiunile și comportamentele cu mai multă curiozitate, fără să le judecăm.
Când spunem „Toți avem sănătate mintală“, ceea ce spunem este că toți avem o minte. Ea strânge informațiile din mediul nostru, de la oamenii din jurul nostru, din experiențele noastre trecute, cu ajutorul sistemului nostru nervos și al corpului nostru. Mintea noastră este acolo pentru a ne ghida răspunsurile în timp ce suntem în contact cu lumea din jurul nostru. Ceea ce înseamnă că gândurile, sentimentele, emoțiile noastre nu apar din nicăieri, ci sunt răspunsul nostru, reacția noastră, și fac parte din procesul nostru. Astfel, nu suntem „nebuni“ atunci când simțim ceva puternic în stomac înainte de a reîncepe programul la muncă.
Sugestia practică #1
Te invit acum să te gândești la propria definiție a sănătății mintale. Ce este pentru tine sănătatea mintală? Ce îți apare în minte când auzi vorbindu-se despre acest concept? Poate simți că nu știi ce să răspunzi la astfel de întrebări. Cu toate acestea, te încurajez să încetinești și să îți amintești că această sănătatea mintală este despre începerea unui proces. Cred că cel mai bun mod de a defini sănătatea mintală pentru tine este să o conturezi singur. Începe prin a-ți observa stările și emoțiile, adresează-ți întrebări și explorează.
Sugestia practică #2
Fă loc pentru curiozitate. Îndepărtarea unei etichete de „corect“ sau „greșit“ atunci când vine vorba de emoții îți permite să vorbești deschis despre experiențele tale, știind că există un motiv pentru acele experiențe și modul în care te raportezi la lume. Astfel, modul în care emoțiile și corpul tău răspund la anumite experiențe nu primesc eticheta de „corect“ sau „greșit“, ci pur și simplu este felul în care răspunzi.
Sugestia practică #3
Invită acceptare în viața ta. Amintește-ți că acceptarea nu este același lucru cu resemnarea. Acceptarea se referă la recunoașterea experienței din momentul prezent, nu se raportează neapărat la toată viața ta. Ci mai degrabă la observarea și recunoașterea felului în care te simți acum. Pentru a exersa acceptarea, poate fi util să reflectezi asupra atitudinii tale față de tine. Întreabă-te:
- Te simți adesea copleșit de emoție și, pe deasupra, frustrat pe tine însuți pentru că te simți așa?
- Îți vorbești dur sau descurajator vreodată legat de o stare sau o emoție pe care o simți?
- Te gândești adesea că nu ar trebui să te simți așa?
- Cum ai putea să adopți o atitudine mai înțelegătoare și mai blândă față de tine?
- Cum i-ai vorbi unui prieten apropiat sau unui copil?
Pentru mai multe informații pe această temă te invit să citești următoarele cărți: Mintea, Cum să nu-ți pierzi mințile.