Skip to content

În ceea ce privește dovezile științifice din psihologia relațiilor, mesajul este cât se poate de clar – toți oamenii depind unii de alții. Iar dacă am reușit să supraviețuim și să prosperăm ca specie, printre celelalte, acest fapt nu se datorează forței noastre fizice, ci pentru că ne-am dezvoltat abilitățile de-a ne baza pe ceilalți, pentru că suntem interdependenți, pentru că ne-am acceptat (într-o oarecare măsură) umanitatea și pentru că am făcut tot posibilul să colaborăm în sensul conviețuirii. 

Cu toate acestea, societatea în care trăim a ajuns să prețuiască mai mult independența, singularitatea individuală și centrarea excesivă pe sine. Studiile recente ne arată destul de clar că individualismul și valorile centrate pe propria persoană ajung să progreseze la nivel mondial. În 2017 a fost publicat un studiu, cu participanți din aproape 80 de țări, care a evidențiat o creștere de circa 12 ori a individualismului în toate societățile studiate începând cu anul 1960. Desigur, nu am putea spune nici că individualismul este complet rău – în cele din urmă, nu se referă la a-i uita pe ceilalți sau a ne izola social de întreaga omenire, ci este despre a ține cont mai mult de nevoile personale (în raport cu alegerile pe care le facem). Dar poate fi dificil și complicat să facem alegeri care să nu-i afecteze pe cei din imediata noastră proximitate fizică și emoțională; de aceea, avem nevoie nu doar de autodeterminare, dar și de inteligență relațională. 

Teoria atașamentului distinge patru stiluri de atașament – mai exact, patru modalități de relaționare – care pot fi grupate în două categorii: atașamentul securizant și atașamentul nesecurizant (ce poate fi de tip evitant, anxios și ambivalent). 

℗PUBLICITATE



În situații dificile de viață ne putem recunoaște cel mai bine atât propriul stil de atașament, cât și pe cel al partenerei sau al partenerului: 

  • adultul cu atașament de tip evitant se detașează emoțional, devenind indisponibil din punct de vedere psihologic; 
  • partenerul cu atașament de tip anxios cel mai probabil se va implica în mod excesiv, chiar dacă nu și eficient (ajungând și la sacrificiu de sine); 
  • iar adultul cu atașament de tip ambivalent va deveni critic, disprețuitor și va transmite mesaje confuze; 
  • în timp ce partenerul cu atașament securizant răspunde afirmativ solicitărilor noastre emoționale, dă dovadă de disponibilitate psihologică; însă fără să ne vadă ca pe ființe neputincioase și neajutorate. 

Cele patru stiluri de atașament diferă prin cel puțin cinci aspecte:

  1. Perspectiva pe care o avem asupra intimității și a apropierii în cuplu. 
  2. Modul în care gestionăm situațiile complicate. 
  3. Atitudinea pe care o manifestăm față de sex. 
  4. Abilitatea de a ne exprima dorințele și nevoile personale. 
  5. Așteptările pe care le avem de la partener și de la relația cu acesta.            

Despre importanța interdependenței sănătoase, despre stilurile de atașament, dar și despre cum ne putem susține partenerul în funcție de stilul acestuia de atașament, a vorbit Gáspár György, la #PsihologiaRelațiilor, pe frecvențele Radio Europa FM. Emisiunea este disponibilă și ca podcast, pe Spotify.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0