Ceea ce este, adesea, surprinzător pentru psihoterapeuții care lucrează cu problemele de anxietate ale oamenilor este faptul că mulți dintre românii care suferă atacuri de panică duc această durere în secret, evitând dezvăluirea ei. Întrebându-i pe clienții care ajung în terapie cu cine au mai vorbit despre simptomele care-i supără, cel mai adesea răspund că nu sunt multe persoane care să le cunoască suferința.
Majoritatea specialiștilor în sănătate mintală descriu atacul de panică ca pe o perioadă de teamă intensă sau de disconfort, în care patru sau mai multe dintre următoarele simptome apar brusc și cresc în intensitate în mai puțin de zece minute:
- palpitații, bătăi intense ale inimii sau puls accelerat;
- transpirație;
- senzație de tremur sau de dârdâială;
- dificultăți de respirație, senzația că nu poți trage aer în piept sau că te sufoci;
- dureri de piept sau disconfort în zona toracelui;
- greață sau disconfort abdominal;
- stare de amețeală, epuizare sau pierderea lucidității;
- teamă intensă de pierdere a controlului și că vei înnebuni;
- senzație de amorțeală sau de furnicături în zona membrelor;
- frică de moarte.
Important de știut, pentru a nu crește adrenalina prea mult, este și faptul că atacul de panică face parte din categoria tulburărilor de anxietate care sunt cel mai ușor de tratat și de gestionat, din sfera sănătății mintale și emoționale. Provocarea este că, adesea, ne rușinăm din cauza atacurilor de panică, evităm să vorbim despre ele și, drept urmare, nu beneficiem de intervenții psihoterapeutice de cea mai bună calitate.
Motivele pentru care evităm să vorbim despre provocările noastre psihice sunt de variate feluri:
- în primul rând, pentru că ne este teamă că ceilalți o să ne eticheteze drept „nebuni“ – asta aud cel mai des în cabinet; apoi, pentru că facem anticipări, adesea catastrofice, bazate pe faptul că ceilalți ne vor respinge, ne vor judeca sau vor lua în derâdere dificultatea noastră;
- o altă cauză majoră a tăcerii este reprezentată de faptul că mulți oameni trăiesc cu impresia că, dacă ar vorbi despre atacurile de panică, problemele lor s-ar putea agrava.
Prin urmare, ajungem să trăim sau să lucrăm alături de oameni care suferă lângă noi și despre ale căror panici nu știm mare lucru. Păstrarea secretului asupra atacurilor de panică este, pentru unii dintre noi, ceva atât de firesc, încât nu ne gândim că evitarea dezvăluirii poate fi resimțită ca o formă de trădare de către partenerul de cuplu sau de către prietenii foarte apropiați.
Despre cum recunoaștem atacul de panică, despre cauzele acestuia și despre și cum îl gestionăm, a vorbit colegul nostru Gáspár György, la #PsihologiaRelațiilor, pe frecvențele Radio Europa FM.