„Ce vrei să te faci când vei fi mare? Îmi răsună și acum în minte aceste cuvinte, pe care le auzeam, mai des decât mi-aș fi dorit, atât din partea familiei, cât și a cunoscuților părinților mei. Ulterior, aceeași întrebare a devenit populară în rândul profesorilor, al antrenorilor sau al instructorilor de diferite activități. Iar partea cea mai supărătoare consta în faptul că, indiferent de răspunsul pe care l-aș fi dat, acesta părea să fie prea puțin satisfăcător pentru cei care mă întrebau. De regulă, copiii răspund la această întrebare din cauza presiunii sociale și aleg să facă referire la una dintre cele maximum zece profesii pe care le cunosc sau despre care li s-a vorbit. Eu mi-am imaginat, rând pe rând, că mă voi face muncitor în fabrică, la fel ca părinții mei; apoi medic, pentru că medicul părea un om important în viața celorlalți; preot, pentru că asta și-ar fi dorit bunica; actor, fiindcă personajele de la televizor erau prietenii mei cei mai apropiați; și apoi, profesor de istorie, pentru că niciuna dintre opțiunile anterioare nu se dovedise viabilă. Recunosc că, pe atunci, habar n-aveam de existența psihologilor sau a psihoterapeuților!” spune psihologul Gáspár György, în cea mai recentă ediție din Psihologia Relațiilor.
Revenind la întrebarea de la care am plecat, în timp, experții în parenting și psihologia dezvoltării copilului au realizat că este una dintre întrebările-capcană și cu potențial distructiv crescut. Pentru că validarea pe care o primesc copiii de la adulți, după răspunsul dat, le poate induce ideea că aceea este singura cale către succes și orice altă variantă sau orice alt plan are o valoare net inferioară. Situațiile de acest tip pot fi chiar nocive, pentru că este posibil ca profesia sau meseria pe care o vom avea să nici nu se fi inventat încă, ceea ce înseamnă că viitorul sine profesional al copilului s-ar putea să nu existe sau să implice un domeniu de activitate de care copilul să nu fi auzit, cum a fost și cazul meu.
Psihologia relațiilor spune că, atunci când practicăm o meserie cu care nu rezonăm sau când facem ceva doar de dragul banilor, prima mare greșeală este aceea că nu ținem cont de siguranța psihologică a echipei din care facem parte. Iar în zilele noastre, responsabilitatea profesională și siguranța psihologică reprezintă cei doi piloni pe care se bazează structura umană și economică a unei organizații. Dacă unul dintre acești piloni lipsește, întreaga structură se va clătina. Într-o organizație în care accentul cade doar pe responsabilitatea profesională, nivelul de anxietate al oamenilor care muncesc împreună devine tot mai crescut și, odată cu asta, vor apărea problemele de comunicare, bârfa, lupta pentru putere, chiar dacă rezultatele sunt suficient de bune. Dacă responsabilitatea profesională este ignorată și accentul cade doar pe siguranța psihologică, există riscul ca oamenii să rămână tributari zonei lor de confort și să nu depună suficient efort pentru a contribui la dezvoltarea și la maturizarea organizației.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Asumarea și îndeplinirea responsabilităților profesionale pot varia de la organizație la organizație, dar dezvoltarea siguranței psihologice implică, de regulă, același proces, indiferent de specificul muncii. În studiile moderne, siguranța psihologică reprezintă o alegere asumată a conducerii și este implementată prin promovarea unei culturi organizaționale în care vulnerabilitatea umană este normalizată și comunicarea sinceră, încurajată, astfel încât oamenii să simtă că au un spațiu sigur pentru a împărtăși din dificultățile, provocările și problemele cu care se confruntă. De asemenea, în această organizație superiorii sunt deschiși la feedbackul care vine din partea angajaților, ba mai mult, acesta este încurajat și devine parte din rutina întregii culturi organizaționale. Iar atunci când vine vorba despre aspectele care funcționează mai puțin bine, oamenii știu să păstreze, de asemenea, conexiunea dintre ei, fiind atenți la ce spun și cum spun.
Despre toate acestea a vorbit Gáspár György, luni seară la #PsiholgiaRelațiilor, pe frecvențele Radio Europa FM.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
