Am ajuns la, probabil, cea mai așteptată lună a verii, luna în care majoritatea ne aflăm în vacanță sau împărtășim, cu cei dragi, despre cât de frumoasă a fost vacanța. Indiferent că mai aveți doar câte un weekend liber sau câteva săptămâni bune, iată ce vă recomandă colega noastră Adela Moldovan pentru rubrica Psihologie Film. Adela este doctor în psihologie, co-fondator PsyLife, terapeut relațional Imago, formator și supervizor în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. În luna septembrie, alături de Raluca Anton, va susține un nou workshop pentru cupluri, Primește iubirea pe care o dorești; dar până atunci, iată ce spune Adela despre filmul ei preferat.
„Pentru mine, filmele cu adevărat memorabile sunt întotdeauna cele inspirate sau bazate pe fapte reale. Un film care mi-a rămas în suflet este Breathe, un lungmetraj realizat in 2017, care portretizează o familie ce trece printr-o schimbare dramatică a vieții, la propriu, de pe o zi pe alta. Recent căsătoriți, Diana și Robin se găsesc brusc într-o situație dramatică atunci când Robin se îmbolnăvește de poliomielită (o boală care azi e prevenibilă prin vaccin, dar care, acum câteva generații, avea efecte debilitante pentru toată viața).
Replica memorabilă pentru mine este cea în care Robin, personajul principal afectat de poliomielită, spune în cadrul unei prezentări: «[…] Am acceptat riscul de a muri pentru că nu am vrut doar să supraviețuiesc.» Este o frază genială, din care toți avem de învățat. Practic, el explică unei audiențe de specialiști în managementul persoanelor cu dizabilități severe de ce alege să își riște viața zi de zi pentru a trăi o viață cât de cât apropiată de cea normală. O viață împlinită și cu satisfacții presupune riscuri. Iar unul din riscurile la care ne supunem zilnic pentru a trăi este tocmai acela de a muri. Este un paradox insuficient conștientizat de mulți dintre noi, teama de moarte fiind tratată ca un tabu în cele mai multe familii. Când teama de moarte este foarte mare, ceea ce facem este adesea doar să supraviețuim, ratând diferite experiențe de teama riscurilor pe care acestea le presupun. Această idee este magistral ilustrată în film în cazul pacienților cu dizabilități, însă este la fel de valabilă pentru noi toți. Uneori, teama de moarte, teama de greșeală, teama de respingere pot deveni adevărate dizabilități pentru noi, ne pot împiedica să trăim și ne mențin într-o etapă simplă de supraviețuire. Iar o viață trăită pe modul de supraviețuire atrage o intensă suferință emoțională și o serie întreagă de frustrări față de nevoi și dorințe neîndeplinite.
℗PUBLICITATE
Un alt aspect valoros al filmului este importanța relațiilor. Robin nu ar fi putut trăi o viață cvasi-normală cu dizabilitatea sa fără sprijinul soției sale și al prietenilor săi. Oameni care i-au ascultat, le-au văzut nevoile și au încercat să le fie alături găsind soluții, inclusiv tehnice, și oferind ajutor, în loc să le spună că nu se poate și e prea periculos. Merită să ne gândim și noi la relațiile noastre și la măsura în care «corul» din jurul nostru ne încurajează să trăim, să îndrăznim sau să fim prudenți și să supraviețuim.
Un film despre viață și moarte, despre viața trăită din plin și supraviețuire, pe care nu îl pot recomanda îndeajuns! Să nu ratați genericul de la final, are un detaliu minunat care va pune într-o perspectivă și mai emoționantă întregul film.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
