Pentru acest final de vară, recomandarea de film vine din partea Andreei Mihai, psihologă și specialist în consiliere parentală. Andreea ne introduce în lumea de poveste a lui Miguel, un copil care are șansa să învețe mai multe despre viață și despre familia lui de origine, pornind chiar de la tema morții.
„Recunosc că mi-a fost destul de greu să aleg filmul pe care să-l recomand, pentru că nu sunt o mare cinefilă. Însă Coco e un film care m-a cucerit și pe care l-am văzut atât singură, cât și cu fetele mele. Deși este un desen animat, povestea are mult sens și pentru adulți. Poate chiar o să vă regăsiți într-unul sau chiar în mai multe personaje, considerând multiplele roluri pe care le avem în familie și societate.
Dacă ne-am uita la descrierea celor de la Pixar, Coco e un film despre familie și conectarea cu ea, precum și despre a-ți urma visele. Eu am văzut însă Coco cu alți ochi: o familie unde bunica hotărăște tot ceea ce fac ceilalți membri ai familiei, apărând un secret din trecutul lor; un copil inventiv care face orice ca să-și urmeze visul, punându-se chiar în pericol; prezentarea morții și a tărâmului de dincolo din perspectiva unei sărbători a tot ceea ce au fost cei care nu mai sunt (Dia de los Muertos).
Lupta generațiilor
Filmul începe cu Miguel care povestește dinamica familiei lui – bunica e șefa casei, toți o ascultă, așa cum toți urăsc muzica, dar pare că acest lucru nu-i deranjează. Dar nu și pe el: «Eu nu sunt ca restul familiei». Miguel e un școlar mic, aflat în plin proces de individualizare, și care nu se lasă cu una, cu două, doar pentru că i se spune că «așa se face», fără a înțelege și de ce – ilustrând perfect mentalitatea generațiilor Z sau Alpha.
După o ceartă în familie, iscată în urma descoperirii întâmplătoare a unui secret, Miguel fuge de acasă pentru că nu e înțeles. E o scenă unde vedem cum durerea și temerile unei alte generații pot frânge aripile unei noi generații, producând durere și având efect de îndepărtare. Scena aceasta o vedem (poate) în multe familii, când cineva care încearcă să fie altfel, să rupă o barieră sau o cutumă primește doar un «nu», uitând ceva cu adevărat important: «Nu trebuie să-i înțelegem pe deplin pe ceilalți, pentru a le fi alături!». Durerea noastră neînțeleasă și neprocesată e un bagaj greu în «cârca» noilor generații, cărora parcă, uneori, ne e frică să le dăm voie «să fie», să trăiască.
Tărâmul de dincolo
Fuga de acasă se soldează cu începutul unei noi aventuri, Miguel ajungând pe tărâmul celorlalți, unde are timp de petrecut doar până la răsărit, înainte să rămână prins acolo pentru totdeauna. Acest nou tărâm ne deschide o ușă pentru a vorbi copiilor noștri despre moarte, văzută doar ca o trecere în altă lume, unde scheletele nu mai sunt înfricoșătoare, ci chiar simpatice – ele vorbesc, dansează și se mișcă fix ca noi. Mai mult, spiritele lor vin și rămân aproape de noi – și aici avem o nouă ocazie pentru a aborda subiectul cu copiii noștri, în funcție de credința fiecăruia dintre noi.
℗PUBLICITATE
Filmul este o ocazie excelentă pentru a normaliza acest proces natural, moartea – care produce durere și separare, dar care, în același timp, este parte a existenței noastre. Da, copiilor le putem povesti adecvat vârstei și nivelului de dezvoltare a creierului, pe etape, cu blândețe.
Lucrurile nu sunt niciodată așa cum par
Revenirea acasă presupune obținerea acordului familiei, doar că și pe Tărâmul de dincolo, familia e divizată, pentru că muzica pare că i-a rănit pe toți, i-a îndepărtat unii de alții, producând multă suferință celor rămăși. Dar mesajul care răzbate dincolo de suferință și teamă este că «Nu poți nega ceea ce ți-e dat să devii».Pentru a vedea cum se termină aventura, vă invit pe toți la film!“.
„Simțirea curată și dragostea toată,
E tot ce simt în inima mea.“
În țara noastră, filmul Coco este disponibil pe platforma de streaming Disney.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
