skip to Main Content

Recomandarea de film din luna aceasta poate aduce multă energie pozitivă în sufletele multora dintre noi. Nora Neghină, psiholog, psihoterapeut și expert mindsight, ne prezintă Întors pe dos, filmul care a cucerit o lume întreagă.

„Nu e un secret pentru cei care mă cunosc faptul că sunt pasionată de neuroștiințe și de mindsight (abordarea lui Daniel Siegel, care m-a împins să fac reconversia profesională către psihoterapie). Deci, era firesc să mă îndrept către un film care explică pe înțelesul copiilor de la 2 la 99 de ani diverse concepte din acest domeniu: filmul de animație Întors pe Dos (titlu original Inside Out).

Chiar dacă este un desen animat, nu vă lăsați păcăliți! Acest film este un compendiu de psihologie evidence-based, concentrat în 90 de minute.

Sinopsisul este centrat pe viața unei fetițe de 11 ani (Riley) care trece prin două schimbări majore – pe de-o parte, mutarea cu familia, și pe de altă parte, începutul adolescenței, având drept consecință apariția unei stări marcate de tristețe. Avem astfel ilustrată formula de bază a etiologiei tulburărilor mentale, și anume, diateza biologic versus mediu.

Conceptele psihologice ilustrate sunt multiple (astfel că pe etape diferite de vârstă putem explica copiilor pe înțelesul lor diverse aspecte):

  • emoții, care sunt ele (5 din cele 6 emoții de bază, lipsește surprinderea), care este funcția lor (mi-a plăcut cum este evidențiată funcția furiei, de a ne semnala nedreptatea), cum guvernează ele viața (mi se pare foarte fain cum au transpus în imagini faptul că fiecare din noi are o emoție preferată – mama lui Riley este condusă de tristețe și regret, tatăl lui Riley este condus de furie și un comportament de evitare). Această alfabetizare emoțională prinde foarte bine la copiii preșcolari;
  • diferitele tipuri de memorie (de lucru și implicită);
  • gândirea abstractă;
  • pruning (procesul care are loc între 10 și 18 ani, prin care sunt eliminate sinapsele nefolosite) atunci când lumile lui Riley se prăbușesc;
  • personalitate (compusă din combinația a 4 elemente: temperament, aptitudini, caracter și creativitate) – vedem cum lumile interioare ale lui Riley o definesc, dar și cum se modulează personalitatea atunci când ele sunt reconstruite la finalul filmului;
  • construcție identitară (proces marcant la vârsta adolescenței) și care ne permite să ne diversificăm interesele, și să ne îmbogățim relațiile interpersonale;
  • vise (cum și de ce apar și cum sunt distorsionate față de realitate) și procesele de curățare din timpul somnului (atunci când Joy si Tristețe se întâlnesc cu lucrătorii nocturni care aruncă deșeurile produse de activitatea cerebrală din timpul zilei);
  • acceptarea emoțiilor și normalizare;
  • atașament…

Intriga filmului se organizează în jurul celor 2 personaje principale, care sunt Joy (Bucurie) și Sadness (Tristețe), secundate de celelalte 3 personaje, reprezentând emoțiile noastre de bază Frică, Furie și Dezgust. Viața lui Riley a fost guvernată de Joy, până în momentul în care totul este dat peste cap și pleacă din orașul natal în cealaltă parte a Statelor Unite. Schimbările de mediu sunt multe: de la o casă mare în mijlocul naturii, într-o casă micuță în mijlocul agitației urbane; de la o zonă temperată (cu ierni care favorizau sportul preferat, hocheiul) într-o zonă oceanică; de la părinți centrați pe viața de familie (și implicit pe ea) la părinți preocupați de carieră și gestionarea altor probleme cotidiene. Dacă până în acel moment, Joy a reușit să permită și celorlalte emoții să se exprime într-o anumită măsură (Dezgust dictează preferințele alimentare și vestimentare ale lui Riley; Frică o face să adopte precauții când se joacă etc.), atunci când Tristețe începe să fie mai vocală, Joy încearcă să o controleze și să o țină izolată, ceea ce duce la o perturbare a echilibrului emoțional.

Percep pe alocuri în film o critică ironică a gândirii pozitive, și care, personal, mi se pare bine-venită, în contextul în care pe multiple căi suntem presați să fim tot timpul fericiți, să vedem partea plină a paharului, să folosim mantre și citate motivaționale. Astfel că, de fiecare dată când Frică, Furie sau Tristețe exprimă o strategie, Joy deturnează discuția spre aspecte vesele și plăcute din viață.

℗PUBLICITATE



Mesajul final al filmului, pentru mine, este cel în care Joy conștientizează că Tristețe este un motor, și îi permite să se exprime deplin. Faptul că Riley ajunge să exprime tristețe, să pună în cuvinte frica de a-și dezamăgi părinții, pierderile suferite, duce la refacerea conectării dintre membrii familiei. Ca terapeut de familie, nu am putut să nu zâmbesc în forul meu interior gândindu-mă la ideea că ceea ce se întâmplă cu un copil este simptomul unui întreg sistem familial.

Din perspectiva aceasta, evident că am ajuns să-mi pun și întrebarea: cum ar fi fost pentru Riley, dacă mutarea ar fi fost pregătită și dacă părinții ar fi abordat diferit, dacă cu cel puțin o lună înainte de mutare ar fi existat discuții în care Riley să fie implicată și să simtă că are o doză de control? Pentru mine este destul de evident că schimbarea jobului tatălui, plecarea din Minesota și instalarea în San Francisco erau total necunoscute lui Riley până în momentul în care a fost pusă în fața faptului împlinit. Și m-am mai întrebat cât de reprezentativ este acest lucru pentru copiii din ziua de azi? Câți copii au un cuvânt de spus (și care este și luat în considerare) despre preferințele alimentare, despre activitățile extrașcolare, despre prietenii pe care îi frecventează, despre condițiile de locuit sau amenajarea spațiului personal? Cu siguranță prea puțini și chiar și cei care sunt ascultați sunt auziți într-o măsură mică față de nevoile lor.

De asemenea, preocupați de a «stinge focurile» cu care se confruntă (financiar, lipsa sau întârzierea mobilei și a efectelor personale, demararea unui nou business), nici în momentul instalării în San Francisco, părinții lui Riley nu fac nimic pentru a-i ușura tranziția, ci, din contră, vin cu și mai multă presiune. Este absolut firesc și normal, și nu încerc să învinovățesc acești părinți, supuși ei înșiși la stresul adaptării la un context nefamiliar, ceea ce încerc să fac este doar să trag un semnal de alarmă: că este esențial să-i ghidăm pe copii în astfel de momente, ei neavând încă toate abilitățile de gestionare sănătoasă dezvoltate.

Pentru Riley, lucrurile intră pe făgașul normal, așa cum se întâmplă pentru majoritatea copiilor care trec prin aceste schimbări biologice și de mediu, prin acceptare și normalizare. Toți indivizii trec, datorită pruning-ului, prin stări marcate de tristețe provenind din pierderea și confuzia identitară, ceea ce nu înseamnă că toți adolescenții vor dezvolta o depresie ‒ cei mai mulți vor găsi în mod natural și intuitiv calea spre ieșire…

În final, aștept (de câțiva ani deja…) continuarea lui Întors pe Dos, care se întrevede la finalul filmului, și anume perioada Pubertății și descoperirea relațiilor romantice în adolescență. Aș spera că într-o eventuală continuare a filmului va fi abordat și cel de-al doilea fenomen specific schimbărilor cerebrale în adolescență – mielinizarea (acel proces prin care conexiunile neuronale capătă viteză și amploare) și care vine cu consecința temporară a unei irascibilități și impulsivități crescute, precum și teme ca imaginea corporală.“

În România, filmul poate fi găsit platforma pe Disney+.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0