Psihologie & Film: „Marianne & Leonard: Words of Love“, recomandarea Amaliei Enache

„Un film atât de bun despre iluzia că libertatea deplină înseamnă fericire!“ − așa a început jurnalista Amalia Enache recomandarea de film pentru luna iulie. Amalia este o prietenă apropiată a Paginii de Psihologie și ne-am bucurat când a acceptat invitația de-a face o propunere cinematografică. Sofisticată și simplă, în același timp, emoțională și, totuși, rațională, romantică, dar mereu pragmatică, Amalia a ales un documentar ce merită văzut în această vară. 

„S-a întâmplat demult și era vară. Într-o vară de neuitat, cred că era anul 2012, am fost la concertul lui Leonard Cohen la București. S-a făcut seară, bătea vântul, plopii fremătau în spatele scenei, iar bătrânul poet, cu pălăria lui de modă veche, impecabil îmbrăcat cu un costum de culoare închisă, cânta So long, Marianne. Cu vocea lui profundă, caldă, cu inflexiuni misterioase. Un vrăjitor. Am înțeles atunci că Marianne trebuie să fi fost o ființă foarte, foarte aparte în viața lui Leonard Cohen. Dar oare cine era Ea? De ce a ales-o Leonard pe Marianne, dintre toate femeile cu care a avut relații zbuciumate, ca să-i spună: Now so long, Marianne, it’s time that we began / to laugh and cry and laugh about it all again?

Timpul a trecut și, în pandemie, chiar când aveam mare nevoie de o poveste frumoasă, puternică, am găsit documentarul Marianne & Leonard: Words of Love, regia Nick Broomfield (îl găsiți pe Netflix). Era chiar despre ea, despre Marianne. Filmul se deschide cu un cadru cu Marianne, o tânără de origine norvegiană, frumoasă, bronzată, care conduce o barcă în largul insulei grecești Hydra, un loc îmbibat de soare și de pace. O insulă paradis, la modă printre intelectualii hipioți ai anilor ’60: poeți, scriitori, neînțeleși, depresivi, oameni care, în general, fugeau de ceva, de un sentiment de neîmplinire. Hydra, locul ideal ca să o ia de la capăt, decor pentru revoluția sexuală a acelor vremuri. «În fiecare zi, când mă trezesc, mi-aș dori să fiu acolo. Nu mi-am dorit niciodată să fiu nicăieri altundeva decât în Hydra», spunea Leonard.

Marianne & Leonard: Words of Love este un tribut adus Mariannei, cea mai longevivă prezență feminină din viața lui Leonard. Chiar dacă s-au despărțit după pasiunea de la Hydra, Marianne & Leonard au rămas împreună, cumva, au fost prieteni până când Marianne a murit de leucemie, în anul 2016.

Pentru că citiți recomandarea mea aici, pe Pagina de psihologie, o să aflați din documentar că Marianne s-a refugiat la Hydra după ce a fugit de un soț abuziv, iar Leonard, la rândul sau, era chinuit de propriile sale umbre, de depresia pe care a moștenit-o de la mama sa și de incapacitatea de a menține relații durabile cu femeile de care se îndrăgostea. «Făcea femeile să se vadă frumoase, să se descopere, dar nu se putea dărui niciuneia»; «Ai văzut vreodată vreun poet care să fie și un soț bun?!» − spun cei care l-au cunoscut.

℗PUBLICITATE

---

---

Am fost impresionată de arhiva extraordinară de imagini inedite, de felul în care regizorul a jonglat cu filmările și mărturiile prietenilor celor doi, ca să acopere despărțirile, împăcările și iar despărțirile care au marcat relația lor. Cert este că Leornard a rămas toată viața prietenul Mariannei și al băiatului ei, care, ulterior, adult fiind, ajunge să sufere de o afecțiune psihică. Înțelegem din documentar că toți copiii crescuți în acea lume a libertății absolute de pe insulă au avut ulterior serioase probleme psihice.

Nu întâmplător, după fiecare spectacol sold-out, Leonard Cohen cânta gratis într-un azil pentru cei cu afecțiuni mintale, «pentru oameni care au fost înfrânți de viață».

Vă las să descoperiți finalul documentarului, este cu totul și cu totul impresionant și foarte frumos. Este un film încărcat de sentimente, de poezie, dragoste și de tot ceea ce ne face să fim oameni. Oameni cu îndoielile și căderile noastre. Oameni cu certitudinile și cu vârfurile noastre.

Iar acum să râdem, să plângem și din nou să râdem de tot și de toate. Now so long, Marianne, it’s time that we began to laugh and cry and laugh about it all again.“