Skip to content

Filmul Perfect days (Zile perfecte) al lui Wim Wenders, distribuit în România de Bad Unicorn, este un film atipic din toate punctele de vedere. Este o peliculă ce urmărește minuțios viața unui om, al cărui job este de a curăța toalete în Tokyo. Este un film contemplativ prin excelență, de la ideea scenariului până la maniera de execuție și interpretare. Minimalist, aproape lipsit de intrigă, în afara urmăririi obsedante a vieții simple și încântării cu care o trăiește Hirayama, personajul principal, interpretat de Kôji Yakush, actorul care a luat și premiul la Cannes pentru categoria „Cea mai bună interpretare masculină“ în 2023. Mai multe argumente pentru care să vedem acest film și cum ne poate ajuta el să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, aflăm de la Cornelia Paraipan, psihiatră, psihoterapeută de familie și coordonatoare de programe de formare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie (AMPP).

Dacă ne-am face cu toții datoria…

„Ideea filmului a luat naștere dintr-o pasiune a regizorului pentru cultura niponă și reflectarea unui principiu specific spațiului Japoniei, și anume importanța fiecăruia în serviciul și în beneficiul comunității. Și nici un alt spațiu nu reflectă asta mai bine decât toaletele publice din Tokyo și omul care se ocupă cu un devotament apropiat de compulsivitate de curățarea lor. E un devotament al omului ce-și respectă munca și își înțelege partea sa de contribuție la binele comunității. Dacă fiecare dintre noi își asumă partea sa de contribuție și rolul său activ civic, noi cu toții, ca societate, am avea de câștigat – pare a transmite protagonistul filmului.

Este filmul ce transpune, destul de fidel, cum ar arăta trăirea fiecărui moment din viață, într-o stare de ancorare și prezență conștientă, aproape meditativă. Este o ecranizare, estetic vorbind, cu o frumusețe și o simplitate aparte, de la lumina urbană și peisajul zgârie-norilor din Tokyo, până la străduțele cu restaurante tradiționale, prin care te poți pierde și regăsi într-o combinație de citadin și tradițional. Interiorul casei lui Hirayama reflectă și ea simplitatea principiului Less is more («Mai puțin înseamnă mai mult»), de la cărțile ce domină încăperea până la plantele de care are grijă Hirayama. Coloana sonoră, atent selecționată, îl însoțește pe protagonistul filmului în drumul său către muncă și pare a vorbi mai mult decât o face personajul pe parcursul peliculei.

Despre viață și principiul suficienței

Este un film-elogiu al orașului, al citadinului, în rutinele sale mărunte, de la ritualul băilor publice până la restaurantul unde oamenii pot aduce ingredientele necesare, pentru pregătirea mesei lor preferate, și până la parcurile urbane, în care poți respira natura. Este o poveste a conexiunilor ce nu se pot vedea, dar care se pot simți foarte ușor.

Personajul principal trăiește într-o manieră ce multora dintre noi le-ar părea solitară. Este atehnologic, ascultă muzică la un casetofon, iar majoritatea zilelor și le petrece citind și părând să se bucure de lucrurile firești din viața sa. Actorul principal, Kôji Yakush, foarte cunoscut și îndrăgit în spațiul cultural japonez, are o mimică ce reușește să transmită mult din spiritul ludic și atitudinea curioasă a protagonistului.

Este un film al Zilei Cârtiței, ce pare că se repetă în mod obsesiv și, totuși, de fiecare dată cu noi nuanțe – lucru pus în evidență și de filmarea din perspective diferite a fiecărui început de zi. În fiecare zi, când iese afară din casă, Hirayama se uită la cer și zâmbește, parcă exprimând recunoștința și privilegiul de a mai trăi o zi. Filmul nu are o acțiune în sine sau un deznodământ anume, mai degrabă creează o stare, un zâmbet și te invită să participi în mod activ, din rolul de observator, la perspectiva asupra vieții unui om și a ceea ce-i dă valoare.

℗PUBLICITATE



Legătura dintre film și cultura românească

Pelicula pune o oglindă în fața atitudinilor întâlnite adesea în spațiul românesc, conform cărora un individ este mai puțin valoros, cu cât munca sa este mai apropiată de ceea ce e descris generic prin termenul «munca de jos». Câți dintre noi n-am crescut cu amenințarea «Dacă nu-ți place școala, o să ajungi măturător de străzi!», ce implică o devalorizare la adresa persoanelor care desfășoară o astfel de muncă, ca fiind cu un nivel de inteligență scăzut? Pe lângă faptul că transmite o anumită presiune de performanță, că doar anumite meserii sunt percepute ca fiind importante. Realitatea este că societatea prosperă dacă fiecare în parte poate contribui și este respectat pentru ceea ce oferă din sine în rolurile sale. Iar în cultura niponă, toaleta este un spațiu și un indicator al vieții comune și al felului în care fiecare contribuie la menținerea acestui spațiu curat și respectat.

În plus, așa cum povestește actorul principal, filmul are în spate și filozofia termenului komorebi, a cărui traducere exactă se refera la «lumina soarelui reflectată printre copaci», lucru care pentru Hiroyama pare a fi o obsesie fotografică. Dar termenul înseamnă mai mult de atât: invocă un sentiment de mulțumire, de încântare jovială, pe care îl putem trăi într-un moment de profundă comuniune dintre om și natură, ca de exemplu atunci când lumina se strecoară printre crengile copacilor, creând un mozaic de umbre și reflexe pământii.

Naturalețea și complexitatea umanității este surprinsă în scena finală a filmului, ce rămâne mult timp pe retina și în timpanul publicului. Pe un fundal sonor dat de Nina Simone și al său Feeling good, asistăm la o scenă a unei zile noi, a unei lumi și lumini noi, ce însoțesc personajul principal, în ceea ce poate fi interpretat ca o dezghețare din solitudinea sa, un personaj ai cărui ochi plâng și a cărui gură zâmbește, simultan. O reprezentare fidelă a unei zile perfecte, în care trăiești un sentiment de mulțumire și delectare pentru fiecare moment al vieții tale, așa cum este ea în prezent.

În încheiere, aș menționa că este tipul de film care fie îți place, fie nu. Este o invitație la  meditație asupra banalității vieții noastre și frumuseților sale mărunte, indiferent de etichete sociale, statut sau norme culturale.“


Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0