Fiind tot mai aproape de perioada cea mai așteptată din an, luna decembrie, Andreea Mihai revine cu o nouă recomandare de film pentru întreaga familie. Este vorba despre o peliculă Disney, care pune în scenă, într-o manieră ingenioasă, atât etapele de dezvoltare a copiilor, cât și dinamica relațiilor cu părinții. „Roșu aprins“ este povestea pe care merită să o vedem cu toții în serile răcoroase de iarnă, pentru ca mai apoi să devină subiect de conversație și psihoeducație pentru toți membrii familiei, de la mic la mare.
„Roșu aprins spune povestea lui Mei Lee, o adolescentă de 13 ani, care jonglează între ipostaza de adolescentă cool și cea de fată cuminte a unei mame autoritare. În iureșul adolescentin, iese însă la iveală un secret de familie bine ascuns: femeile din familia lui Mei Lee se transformă într-un uriaș panda roșu, atunci când emoțiile lor ajung la o intensitate foarte mare. Sau, așa cum le zic eu copiilor din cabinet, Mei Lee se transforma într-un panda roșu, când ajunge în zona roșie, acea zonă unde emoțiile, fie ele plăcute sau neplăcute, preiau controlul.
Secrete de familie
Se pare că una dintre străbunicele lui Mei Lee se rugase la zei pentru a avea această putere, cu scopul de a-și apăra fiicele și satul pe timp de război. Doar că această superputere străveche devenise «un inconvenient» în această lume nouă. Un leac există, sub forma unui ritual făcut atunci când este lună roșie, iar mama cheamă ajutorul bunicii, adică al mamei ei.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Această superputere o putem asocia «bagajului» care ne este transmis de generațiile anterioare și de care, de cele mai multe ori, nu mai avem nevoie astăzi. Dar, în același timp, a renunța oare la ceva transmis generațional nu înseamnă și o trădare a familiei? Dacă ceea ce ne este transmis este un atu? Dacă am învăța să controlăm o parte? Mei Lee își dorește să integreze această parte în ea, admițând ambivalența ei om-panda și învățând să țină sub control transformarea ei în panda. Dincolo de scenele de animație excelență, eu am privit aceste exerciții ca pe niște strategii minunate de a nu lăsa emoția să preia controlul, permițându-i, în același timp, să fie trăită. Cum ar fi să privim din alt unghi o trăire intensă a unei persoane? Dacă în loc să o învățăm să o neutralizeze ori să o ascundă, ea ar reuși să o canalizeze în altă direcție?
℗PUBLICITATE
Ruptura adolescentină și acceptarea noii etape de către părinți
Dincolo de toată nebunia transformării în panda roșu, Mei Lee vrea să fie adolescentă: merge cu prietenele la concert, la petreceri cu băieți, se îmbracă cool. Și se luptă cu «obținerea aprobării materne», pentru că «n-ar suporta să o dezamăgească», și a fi parte din gașca de fete, distrându-se alături de ele. Drept urmare, fuge la concertul trupei preferate pe ascuns. Doar că, în toată această schemă, și mama ei poate deveni un uriaș panda roșu, iar confruntarea nu se lasă așteptată: «Am 13 ani! Obișnuiește-te cu asta!», spune Mei Lee în confruntarea cu mama ei. Finalul rămâne în suspans, pentru că e prea frumos să vi-l dezvălui.
În loc de concluzie
Roșu aprins e un film despre emoții puternice, o ilustrare haioasă a modului în care o emoție ne transformă în altceva, dar și despre «vâltoarea adolescenței», cum ar spune Daniel J. Siegel, când nu mai știm ce simțim, de ce simțim și când e în regulă să ne rupem de ai noștri, fără a însemna că nu mai suntem parte din acea familie.
Un film pe care-l recomand părinților ai căror copii au trăiri intense, chiar dacă nu sunt adolescenți. Și adolescenților cu mame autoritare, care sunt, cel mai adesea, (doar) temătoare pentru copiii lor.“
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
