Acest film a stârnit emoții puternice în rândul publicului, aducând în prim-plan teme sensibile, precum dinamica relațiilor disfuncționale, trauma și puterea de a alege un alt drum. În acest articol, psihoterapeuta Antoaneta Bunea analizează filmul printr-o lentilă psihologică, explorând impactul emoțional al poveștii și mesajul pe care-l transmite despre iubire, reziliență și vindecare.
„Filmul Totul se termină cu noi (It Ends with Us, 2024), bazat pe romanul lui Colleen Hoover, este o poveste profund emoționantă, care explorează teme precum iubirea, trauma și ruperea ciclului abuzului. Dintr-o perspectivă psihologică, filmul oferă o privire asupra violenței domestice, a traumei din copilărie și a rezilienței emoționale.
Mulți dintre cei care au citit cartea sau au vizionat filmul susțin că romantizează abuzul și ar putea transmite mesaje greșite, în special către publicul mai tânăr, despre ce să tolereze într-o relație. Plângerile specifice includ faptul că protagonista cărții, Lily Bloom (interpretată de Blake Lively), nu pornește o acțiune în justiție împotriva soțului ei abuziv, Ryle Kincaid (interpretat de Justin Baldoni), și că lui Ryle i se oferă o istorie de traumă, pe care unii ar putea-o percepe ca pe o explicație sau chiar ca pe o justificare pentru comportamentul său.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ca psihoterapeut și terapeut de cuplu, cred că acest film este o prezentare importantă și precisă a situațiilor abuzive nuanțate în care se află oamenii, având multe lecții din care putem beneficia, dar și o mare inexactitate despre care trebuie să vorbim.
Abuzul are loc într-o relație care are și momente minunate
Nu, filmul nu este un manual perfect pentru a identifica și a părăsi o relație abuzivă. Nu este un ghid pas cu pas pentru tot ce ar trebui să facă un supraviețuitor. Și nici nu trebuie să fie, mai ales având în vedere că nu există o singură modalitate prin care oamenii se pot elibera de situațiile abuzive. De exemplu, unii oameni pot depune acțiuni în justiție, alții nu. Este prea reducționist să spunem că fiecare supraviețuitor ar trebui să primească ordine de restricție sau să-și dea în judecată agresorii; unii nu au mijloace financiare sau sunt îngrijorați că vor fi retraumatizați continuu, prin relatarea și retrăirea evenimentelor în timpul unei bătălii legale.
Cum și când să părăsești o relație abuzivă variază în funcție de mulți factori, inclusiv de gradul de resurse financiare, de sprijinul social, de persoanele dependente implicate și capacitatea emoțională a supraviețuitorului. Plecarea poate fi grea și înfricoșătoare, chiar nesigură, și trebuie făcută într-un mod și într-un moment care funcționează pentru supraviețuitor. Niciun film nu ne poate oferi un exemplu unic pentru ieșirea din situații abuzive. Dar este un bun exemplu al modului în care abuzul poate fi greu de acceptat.
Vă place sau nu, acest film face o treabă bună în a descrie abuzul. Rareori maniacul sociopat rănește pe cineva fără nicio remuşcare; mai des, abuzul are loc într-o relație care are și momente minunate, iubitoare și perioade de liniște. Acest lucru face foarte greu de recunoscut abuzul. Cum poate o persoană să fie abuzivă când este adorabilă și grijulie de cele mai multe ori? Incidentele de abuz, oricât de extreme ar fi, sunt ușor de explicat ca greșeli, acțiuni neintenționate sau ceva pentru care abuzatorul se simte rău și, prin urmare, este iertabil (și iertat).
℗PUBLICITATE
Legătura traumatică și impactul copilăriei
Din perspectivă psihoterapeutică, relația dintre Lily și Ryle ilustrează ciclul abuzului (legătura traumatică), un tipar des întâlnit în relațiile abuzive. Acest ciclu include:
- construirea tensiunii (apar conflicte minore, ceea ce duce la anxietate și teama de a provoca furia partenerului);
- explozia: agresorul reacționează violent (fizic sau emoțional);
- reconcilierea (faza «luna de miere»): agresorul își cere scuze, arătând remușcări și afecțiune;
- calmul: perioadă de liniște, înainte de repetarea ciclului.
Lily se confruntă cu legătura traumatică, un fenomen în care victimele dezvoltă atașamente emoționale față de agresor, în ciuda suferinței provocate.
Însă mai există și impactul traumei din copilărie. Experiențele lui Lily din copilărie, în care-și vedea tatăl abuzând-o pe mama ei, îi influențează percepția asupra relațiilor. Acest lucru se aliniază cu teoria atașamentului, care sugerează că relațiile timpurii ne modelează viitorul: unele victime repetă ciclul (alegând parteneri abuzivi), altele, precum Lily, luptă pentru a se elibera, iar decizia ei de a-l părăsi pe Ryle reflectă creșterea posttraumatică, transformarea suferinței într-o sursă de reziliență.
Lily se confruntă cu disonanța cognitivă, o luptă psihologică între convingerile și acțiunile sale. Îl iubește pe Ryle, dar știe că abuzul nu este acceptabil. Multe victime își justifică relația prin iubire, speranța că partenerul se va schimba sau frica de consecințe. Filmul arată cum chiar și femeile puternice și independente pot cădea în aceste tipare, demontând mitul «de ce nu pleacă pur și simplu?».
Povestea lui Lily ilustrează reziliența emoțională – capacitatea de a depăși adversitatea și de a lua decizii dificile. Relația ei cu Atlas reprezintă un atașament securizant, oferind un contrast clar între iubirea sănătoasă și cea toxică. Alegerea de a-l părăsi pe Ryle demonstrează curajul de a rupe ciclul abuzului și de a se asigura că fiica ei nu va crește cu aceeași traumă.
Concluzie
Totul se termină cu noi este un portret puternic al violenței domestice, al luptei de a ieși dintr-o relație abuzivă și al puterii de a te elibera. Filmul oferă o înțelegere profundă asupra motivelor pentru care rămân victimele în astfel de relații, a conflictelor emoționale cu care se confruntă și, în final, a curajului de a alege propria valoare în locul iubirii. În România, filmul este disponibil pe platforma Netflix.“
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
