Tulburările psihosomatice reprezintă un ansamblu de afecțiuni în care factorii psihologici joacă un rol esențial în apariția, evoluția și manifestarea simptomelor fizice. Aceste afecțiuni reflectă interdependența dintre minte și corp, subliniind complexitatea interacțiunilor dintre aspectele psihologice și cele fiziologice ale sănătății umane.
Termenul „psihosomatic“ provine din cuvintele grecești psyche (minte) și soma (corp), indicând astfel o afecțiune ce implică ambele dimensiuni. Printre cele mai comune tulburări psihosomatice, se numără sindromul intestinului iritabil, hipertensiunea esențială, migrenele, bolile dermatologice (cum ar fi psoriazisul și eczema), precum și tulburările funcționale, cum ar fi fibromialgia.
În aceste afecțiuni, simptomele fizice sunt reale și măsurabile, dar originea lor este strâns legată de factorii psihologici, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau traumele emoționale. De exemplu, o persoană care se confruntă cu un nivel ridicat de stres cronic poate dezvolta hipertensiune arterială, iar acest aspect fiziologic poate, la rândul său, să agraveze starea de anxietate, creând un cerc vicios.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum ne este afectată viața de tulburările psihosomatice
Stresul joacă un rol crucial în dezvoltarea tulburărilor psihosomatice. Când organismul percepe o amenințare, activează răspunsul de „luptă sau fugă“, eliberând hormoni, precum adrenalina și cortizolul. Acești hormoni pregătesc corpul pentru acțiune imediată, dar expunerea prelungită la stres poate duce la modificări fiziologice permanente, cum ar fi tensiunea arterială crescută sau niveluri ridicate de zahăr în sânge.
Pe de altă parte, mecanismele psihologice implică modul în care o persoană percepe și gestionează stresul. Persoanele cu un stil de gândire negativist sau catastrofic sunt mai predispuse la dezvoltarea unor tulburări psihosomatice, deoarece – interpretând constant situațiile de viață ca fiind amenințătoare – amplifică răspunsul de stres al organismului.
Rolul intervențiilor psihoterapeutice în tratarea afecțiunilor psihosomatice
Tratamentul tulburărilor psihosomatice necesită o abordare holistică, care să includă atât intervenții medicale, cât și psihoterapeutice. Psihoterapia poate fi un instrument eficient în tratarea bolilor psihosomatice, care sunt afecțiuni fizice ce au la bază factori psihologici și emoționali. În acest context, poate ajuta la gestionarea și ameliorarea acestor afecțiuni prin crearea unei alianțe terapeutice, reducând stresul și anxietatea pacientului, îmbunătățindu-i relația minte-corp, îmbunătățindu-i abilitățile de coping și acordându-i sprijin emoțional și validare.
Alianța terapeutică. Reprezintă relația de colaborare și încredere care se dezvoltă între terapeut și pacient pe parcursul procesului de psihoterapie. Această securitate emoțională este esențială pentru pacienții cu boli psihosomatice, deoarece le permite să exploreze problemele psihologice subiacente care contribuie la simptomele lor fizice.
În plus, mulți pacienți se confruntă cu scepticismul celor din jur, care pot considera că simptomele lor sunt „închipuite“ sau „exagerate“. Terapeutul, prin ascultare empatică și validare, ajută pacientul să se simtă înțeles și respectat, ceea ce poate reduce anxietatea și stresul asociat cu invalidarea socială.
Reducerea stresului și a anxietății. Stresul și anxietatea sunt factori majori în declanșarea și menținerea bolilor psihosomatice. Psihoterapia oferă strategii eficiente pentru gestionarea acestor stări emoționale. Tehnici precum mindfulness, meditația și relaxarea progresivă pot reduce nivelul de stres, îmbunătățind răspunsul organismului la stres. Prin învățarea acestor tehnici, pacienții pot preveni exacerbarea simptomelor și pot reduce frecvența episoadelor acute.
℗PUBLICITATE
Îmbunătățirea relației minte-corp. Psihoterapia promovează o mai bună conștientizare a relației dintre minte și corp. Terapia somatică, de exemplu, se concentrează pe percepțiile corporale și modul în care emoțiile sunt exprimate fizic. Prin această abordare, pacienții pot învăța să recunoască și să răspundă la semnalele corpului într-un mod sănătos, prevenind astfel manifestările fizice ale stresului și anxietății. O mai bună conștientizare corporală poate duce la o mai bună gestionare a simptomelor și la îmbunătățirea stării generale.
Îmbunătățirea abilităților de coping. Psihoterapia oferă pacienților instrumente pentru a face față mai eficient provocărilor și stresului zilnic. Terapia poate ajuta la dezvoltarea de strategii de coping sănătoase și la consolidarea rezilienței emoționale. De exemplu, tehnicile de rezolvare a problemelor și de gestionare a timpului pot reduce sentimentul de copleșire și pot îmbunătăți capacitatea de a face față stresului.
Suport emoțional și validare. Un aspect esențial al psihoterapiei este oferirea unui spațiu sigur și de susținere, în care pacienții își pot exprima liber emoțiile și preocupările. Explorarea și identificarea stresului, a anxietății, a traumelor sau a altor factori emoționali contribuie la reducerea impactului pe care acestea le au asupra corpului (Kiecolt-Glaser și colab., 2002). De asemenea, suportul emoțional și validarea sentimentelor au un efect terapeutic semnificativ. Simțindu-se înțeleși și susținuți, pacienții își pot reduce sentimentul de izolare, găsind motivația necesară pentru a continua să lucreze la îmbunătățirea stării lor de sănătate.
Modificarea comportamentelor nesănătoase. Psihoterapia poate ajuta pacienții să identifice și să schimbe comportamentele nesănătoase care contribuie la bolile psihosomatice. De exemplu, un pacient poate învăța să adopte un stil de viață mai sănătos, prin dietă și exerciții fizice, sau să evite comportamentele de auto-sabotare.
Îmbunătățirea suportului social. Terapeutul poate ajuta pacienții să-și îmbunătățească relațiile interpersonale și să construiască un suport social solid. Relațiile pozitive pot ameliora stresul și pot avea un efect benefic asupra sănătății generale.
Concluzii
Tulburările psihosomatice evidențiază interconectarea profundă dintre minte și corp, subliniind necesitatea unei abordări integrative în medicină (Sarafino, Smith, 2017). Înțelegerea și tratarea acestor afecțiuni necesită o recunoaștere a rolului crucial pe care factorii psihologici îl joacă în sănătatea noastră generală. Prin combinarea tratamentelor medicale cu intervenții psihologice adecvate, putem îmbunătăți semnificativ calitatea vieții celor afectați de tulburările psihosomatice. Astfel, psihoterapia nu doar că tratează manifestările fizice ale bolilor psihosomatice, dar contribuie și la vindecarea emoțională și la restabilirea echilibrului mental și fizic.
Bibliografie
- Kiecolt-Glaser, J. K., McGuire, L., Robles, T. F., Glaser, R. (2002). Emotions, Morbidity, and Mortality: New Perspectives from Psychoneuroimmunology. Annual Review of Psychology, 53, 83-107.
- Sarafino, E. P., Smith, T. W. (2017). Health Psychology: Biopsychosocial Interactions. John Wiley and Sons.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
