Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu stă puterea noastră de a alege cum răspundem. În răspunsul nostru stă abilitatea de a crește și libertatea noastră. – Viktor E. Frankl
Atunci când ne gândim la cele mai frumoase și la cele mai neplăcute evenimente trăite în trecut, ne amintim în primul rând cum ne simțeam în acele momente. Amintirile noastre sunt caracterizate de emoții pozitive sau negative, iar acest lucru le face memorabile. Emoțiile au un rol important în facilitarea formării amintirilor și în învățare. Ele ne ajută să luăm cele mai rapide și eficiente decizii în anumite contexte, însă ne fac în același timp să sub- sau supraevaluăm anumite riscuri în alte contexte. Cu siguranță, toți ne putem aminti cel puțin un moment în care am făcut sau am spus un lucru pe care l-am regretat. Am ridicat tonul vocii sau am reproșat ceva. Prin comportamentul nostru, am rănit oameni dragi nouă, fără să ne fi dorit acest lucru. Uneori, realizăm la scurt timp după ce răspundem comportamental, că nu am reacționat într-un mod înțelept. Ne-am fi dorit ca acele momente pe care le avem la dispoziție între stimul și răspuns să fi fost mai lungi.
Am vrea să fim mai blânzi, să avem mai multă răbdare, să reacționăm mai puțin impulsiv, să arătăm mai multă compasiune. Și, totuși, se pare că emoțiile noastre ne ghidează comportamentul. Din fericire, cu exercițiu și răbdare față de propria persoană, putem mări acest spațiu între stimul și răspuns și putem alege conștient cum să ne comportăm.
Psihologii, specialiști în studiul emoțiilor și al reglării emoționale, susțin faptul că un prim pas important este să nu ne judecăm sentimentele negative și să nu fugim de ele. În cartea sa Dansul fricii, dr. Harriet Lerner ilustrează print-o serie de exemple cum emoțiile negative scad în intensitate, atunci când alegem să nu mai fugim de ele, ci să le simțim. Din emoțiile noastre negative, din tristețe, furie, dezamăgire, putem învăța foarte multe lucruri despre propria persoană. Despre modul în care reacționăm, despre ceea ce ne doare, ce contează pentru noi, despre modul în care evaluăm ce ni se întâmplă și, nu în ultimul rând, despre nevoile noastre. Important este însă, chiar dacă uneori devine neplăcut să stăm cu teama noastră, să nu fugim de aceste emoții și să nu le judecăm.
Atât emoțiile negative, cât și cele pozitive sunt trăiri naturale. Pentru a ne cunoaște mai bine reacțiile și a ne dezvolta abilitatea de reglare emoțională, este important să ne studiem propriile emoții negative, dar și pe cele pozitive. Ce anume ne face fericiți? Ce ne ajută să ne relaxăm? Ce ne face să ne entuziasmăm? Mulți dintre noi pot răspunde mai bine întrebărilor legate de trăirile negative. Acest lucru se datorează faptului că experiențele negative le sunt întipărite în memorie, mai repede decât cele pozitive. Ajunge să se întâmple o dată să uităm discursul pe care l-am avut de ținut în public, ca pe viitor să simțim anxietate, atunci când avem de ținut un discurs. Pe de altă parte, este nevoie să auzim de multe ori acel „te iubesc“ sau „ești frumoasă“ pentru a simți și a ne aminti aceste gânduri. Trăirile negative au prioritate, pentru că ele ne ajută să evităm situațiile neplăcute și să ne apărăm în fața pericolelor.
℗PUBLICITATE
Pentru a ne dezvolta abilitatea de a ne concentra asupra emoțiilor pozitive, putem să notăm spre exemplu, la finalul fiecărei zile, un lucru pozitiv care ni s-a întâmplat. Sau putem alcătui liste cu lucruri pentru care suntem recunoscători. Alcătuirea unei asemenea liste ne poate ajuta să ne creștem starea de bine. Un studiu experimental realizat în cadrul University of California, Davis, de către Robert Emmons și Andrew McCullough, arată faptul că participanții care au păstrat un jurnal săptămânal, în care au notat lucrurile pentru care sunt ei recunoscători, au avut un nivel mai ridicat al stării de bine, au fost mai mulțumiți de propria viață și mai optimiști cu privire la săptămâna care avea să urmeze, comparativ cu participanții care notau în jurnal evenimente neutre sau stresante. Participanții care au realizat liste cu lucruri pentru care erau recunoscători aveau, de asemenea, șanse mai mari să realizeze progrese în plan academic sau interpersonal, în următoarele două luni.
În continuare, voi explica un exercițiu care este destul de simplu de integrat în viața noastră cotidiană. Seara, înainte de culcare, putem sta cinci minute pentru a scrie o listă cu toate lucrurile pentru care suntem recunoscători. Dacă după doar câteva secunde nu ne mai vin idei, este important totuși să încercăm timp de cinci minute să călătorim prin viața noastră și să vedem care sunt acele lucruri. Vă invit să practicați acest exercițiu și atunci când sunteți triști sau aveți o zi mai proastă – să citiți această listă.
Un alt exercițiu pe care îl putem face pentru a ne dezvolta abilitatea de a ne concentra sau a vedea și aspectele pozitive din viață este un exercițiu de transformare a problemelor. Exercițiul are trei pași. În primul pas, trebuie să identificăm problema cu care ne confruntăm. (De exemplu: „Oricât de mult încerc să fiu mai sociabil, nu reușesc“.) În cel de-al doilea pas, trebuie să ne gândim cum acea problemă reprezintă, de fapt, o oportunitate pentru a crește. Cum ne poate face mai buni confruntarea cu acea problemă? Ce abilități ne poate ajuta să ne dezvoltăm? (De exemplu: „Faptul că îmi este greu să socializez mă va determina să citesc mai multe despre acest subiect și să încerc să mă înțeleg mai bine“.) În ultimul pas, trebuie să ne gândim și să scriem cum anume alegem noi să răspundem la această situație. Ce abilități vom folosi, pentru a răspunde în respectivul context? (De exemplu: „Știu că sunt o persoană determinată și voi citi materiale relevante, care mă vor ajuta să învăț să socializez. Orice abilitate poate fi dezvoltată cu răbdare, iar experiențele de învățare se acumulează în timp“.)
Viața noastră agitată, cu multe sarcini, ne face să pierdem legătura cu propriile emoții – lucru care va micșora spațiul dintre stimul și răspuns, făcându-ne să reacționăm automat în diverse situații din viața de zi cu zi. Vă invit să fiți conștienți de emoțiile voastre. Să vă acordați momente de pauză, în care să fiți în contact cu voi înșivă, indiferent de tipul de emoții pe care îl trăiți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
