Etichetarea, arătatul cu degetul, stereotipurile sau chiar stigmatizarea sunt manifestări frecvent întâlnite în zilele noastre. Avem tendința de a-i cataloga pe semeni, fără a mai căuta să înțelegem povestea de viață a celor care trăiesc mai aproape sau mai departe de noi. Și nu de puține ori, conchidem că aparențele înșală.
Un exemplu în acest sens este cel al lui Sader Issa, un tânăr student la Facultatea de Stomatologie, al cărui tată biologic are sindrom Down. Într-un videoclip realizat pentru Societatea Siriană de Dezvoltare Socială, acesta îl descrie pe Jad, tatăl său, ca fiind „tată, soț, dar și lider în familie“. În completare, Sader menționează că tatăl său i-a oferit „toată tandrețea și dragostea pe care oricare alt tată le-ar fi putut oferi“.
Puterea exemplului pe care părinții i l-au dat – aceștia fiind un cuplu sudat, în care principiile de bază au fost „iubirea, simplitatea și smerenia, din toate punctele de vedere“ – au cântărit mai mult ca orice. Iar asta, în contextul în care tatăl său a fost diagnosticat cu sindrom Down, însă nu și mama sa.
Într-un interviu acordat pentru publicația Metro din Marea Britanie, Issa menționează că „atunci când lumea caută pe internet despre fertilitatea celor afectați de sindrom Down, rezultă multe informații contrare, din unele reieșind că bărbații sunt infertili – de aici, și confuzia“.
Exemplul acestei familii este unul de care noi toți avem nevoie, pentru a ne revizui perspectiva limitată asupra normalității. Pe Instagram, Issa își ține la curent cititorii cu evenimente din viața lui cotidiană, povestea lui dând speranțe la o viață normală pentru părinții ai căror copii au sindrom Down.
Umanitatea, compasiunea, iubirea sunt atribute ce nu țin de numărul de cromozomi pe care îi avem în plus sau în minus, nici de religie sau culoarea pielii ori de limba vorbită. Iubirea este limbajul comun al întregii umanități, ea face ca totul să devină posibil, atâta vreme cât ne dorim cu adevărat. Trăim într-o societate care ne îndeamnă să punem preț pe chirurgia estetică și dietele continue, dar prea puțin pe ceea ce ne doare sau ascundem mai tare: sufletul.
Împreună putem clădi un viitor mai frumos, dacă dăm la o parte toate aceste filtre de înfrumusețare artificială și strategii de pseudoprietenie (care ne duc, ușor-ușor, la mizantropie).
Povestea tânărului Sader Issa ne demonstrează că educația începe din familie. Așadar, înainte de a-i educa pe alții, părinții au datoria de a-și învăța copiii că, deși suntem diferiți, avem aceleași trăiri, dureri și sentimente.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
