Creierul nostru preferă mai degrabă recompensele instantanee, decât cele pe termen lung. Este, pur și simplu, o consecință a modului în care funcționează mintea umană. Având în vedere această tendință, de multe ori trebuie să recurgem la diverse strategii pentru a duce la bun sfârșit lucrurile.
În psihologia modernă, teoria voinței este una pragmatică. Voința nu este privită ca o facultate psihică separată; este considerată a fi o calitate sau un aspect al comportamentului. Procesele volitive pot fi aplicate în mod conștient și pot fi automatizate în timp, devenind obiceiuri. Majoritatea concepțiilor moderne asupra voinței abordează această noțiune ca pe un proces de control al acțiunii, care se automatizează. Fiecare alegere sau decizie pe care o luăm este un act de voință. S-ar putea să nu conștientizăm de fiecare dată că noi suntem cei care aleg și, poate, uneori chiar ne simțim victime. Cu toate acestea, oriunde am fi și orice am face, ceea ce ni se întâmplă este alegerea noastră. Fără să alegem, nu am putea rămâne acolo unde ne aflăm. Fără să alegem, nici nu am putea opri ceea ce facem și nici nu am putea continua să facem acel lucru. De fiecare dată când facem o alegere, executăm un act de voință.
Cortexul prefrontal este acea parte a creierului uman aflată chiar în spatele frunții și ochilor, fiind responsabil pentru gândirea abstractă, analiza gândurilor și reglarea comportamentului. Când medităm sau reflectăm, ne bazăm pe cortexul prefrontal. El controlează modul în care ne exprimăm personalitatea, ce gândim și cum ne simțim. Studiile științifice arată că această parte a creierului este ultima care a evoluat, iar dezvoltarea sa se finalizează abia în jurul vârstei de 25 de ani – motiv pentru care adolescenții se angajează în comportamente cu risc ridicat sau excesiv, chiar dacă înțeleg consecințele.
Una dintre cele mai mari distorsiuni din gândirea noastră, când vine vorba de puterea voinței, este să credem că aceasta trebuie să fie un efort sau o încercare intensă ori că ne epuizează sau ne consumă energia, într-un fel sau altul. Dimpotrivă, atunci când facem acte de voință conștientă ne simțim mai plini de energie, mai vii și mai „prezenți“ în lume. Avem o mulțime de oportunități pentru dezvoltarea tuturor aspectelor voinței. Un act cert de voință poate fi și acela de a ne ridica dimineața din pat cu un sfert de oră mai devreme. Dacă avem un motiv special pentru a face acest lucru, este vorba, desigur, de un act de voință. Însă putem alege, de asemenea, să facem asta pur și simplu ca o modalitate de a ne antrena voința sau de a ne dezvolta puterea. De fiecare dată când folosim în acest fel o situație din viața de zi cu zi, ne întărim pe noi înșine și devenim mai capabili să ne folosim voința atunci când avem nevoie de ea. Un act de voință este în general condiționat nu numai de cunoaștere, ci și de o anumită stare de conștiință sau sentiment afectiv. Voința este atrasă de plăcere. Voința e strâns legată de conștiință. La oameni, se consideră că orice act cauzat de voință este precedat de anumite gânduri.
Suntem tentați să plasăm o mulțime de acțiuni în puterea voinței. De multe ori, identificăm lipsa voinței ca fiind cauza principală, atunci când vorbim despre incapacitatea atingerii obiectivelor.
℗PUBLICITATE
Psihologii caracterizează puterea voinței sau autocontrolul în niște moduri mai specifice. Potrivit majorității oamenilor de știință, puterea voinței poate fi definită astfel:
- Capacitatea de a întârzia satisfacția, rezistența pe termen scurt la ispite, în scopul de a îndeplini obiective pe termen lung.
- Capacitatea de a trece peste un gând, sentiment sau impuls nedorit.
Există studii conform cărora epuizarea voinței e legată de nivelurile de glucoză din sânge. Mâncatul regulat – pentru a menține constant nivelul de zahăr din sângele care ajunge în organism – poate ajuta la reîncărcarea „bateriilor“, atunci când voința pare că ne-a părăsit. Glucoza este o substanță chimică prezentă în fluxul sangvin. Este „combustibilul creierului“, în sensul că furnizează energie pentru activitățile acestuia. Neurotransmițătorii sunt sintetizați din glucoză. Glucoza este, de asemenea, utilizată în scopul de a furniza energie pentru o mare parte din celelalte activități ale corpului, inclusiv efortul muscular și chiar sistemul imunitar. Glucoza este obținută din alimente nutritive (nu doar din zahăr) și e folosită sau depozitată pentru o utilizare ulterioară.
Alte studii despre epuizarea voinței sugerează faptul că elaborarea unei liste de rezoluții în noaptea de Revelion este cea mai proastă abordare posibilă. Cu alte cuvinte, să nu încercăm să renunțăm la fumat, să adoptăm o dietă sănătoasă și să începem un nou plan de exerciții fizice în același timp. A lua obiectivele unul câte unul reprezintă o abordare mai bună.
Atunci când puterea voinței eșuează, expunerea la un stimul încărcat emoțional depășește sistemul rațional, cognitiv, conducând la acțiuni impulsive. Însă cu motivația potrivită, este posibil să perseverăm, chiar și atunci când puterea voinței a fost epuizată.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
