Radu și Alexandra Bucălae sunt acel gen de cuplu care iese în evidență prin naturalețe, transparență și nimic forțat. El este amuzant și talentat din cale afară, ea este cerebrală și atentă la detalii. Despre ce înseamnă o relație de cuplu sănătoasă, funcțională în vremurile noastre, dar și despre cum își sincronizează limitele și dorințele, am aflat din rândurile de mai jos ale interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi, pe Pagina de Psihologie. Dar nu dau mai multe spoilere, întrucât vă veți convinge singuri, începând cu data de 13 ianuarie când îi vom putea urmări în fiecare zi de luni, marți și miercuri, de la 20.30, pe Antena 1, în cadrul emisiunii „Power couple“.
Ce apreciați, cel mai mult, unul la celălalt?
Radu: Eu apreciez la Bubu maturitatea pe care o are, căldura și că e un om bun.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Alexandra: Și eu apreciez la Bubu maturitatea, umorul, faptul că e foarte responsabil și faptul că e foarte organizat. Apreciez mult mai multe lucruri, dar în linii mari, cam astea.
Cum v-ați descrie partenerul de viață în cinci cuvinte?
Alexandra: Frumos, responsabil, amuzant, organizat și încă un cuvânt… punctual.
Radu: Și eu iau frumoasă și sexy, separat că sunt două lucruri. Frumoasă, sexy, matură, bună la suflet și gătește foarte bine.
Cum ați descrie experiența „Power Couple“?
Alexandra: Explozivă!
Radu: Traumatizantă! A fost o experiență unică și cu un puternic impact emoțional.
Cum reparați conexiunea dintre voi, după un conflict?
Radu: După ce ne trec sentimentele puternice și impulsurile, suntem conștienți că trebuie să ne cerem iertare și să încercăm să-l auzim pe celălalt. Pentru că atunci când avem un conflict, e clar că fiecare încearcă să își țină partea. Și în loc să îl auzim pe celălalt, doar îl ascultăm.
Care sunt „punctele voastre de creștere“ atunci când vine vorba despre gestionarea conflictelor?
Alexandra: Completând ce spunea Radu mai devreme, se spune că iubirea dintre doi oameni din cuplu în timp se mai schimbă și într-adevăr se mai schimbă. Dar, în astfel de situații, în conflicte, mie mi se pare că maturitatea te ajută să înțelegi și să pui un pic de pauză. Să înțelegi că nu e atât de grav cum pare pe moment și că trebuie să-l asculți pe celălalt. Dar iubirea aia care rămâne este cea care te determină să faci pasul către celălalt, să treci peste orgoliile tale, să nu mai conteze nimic altceva decât să fii cu omul de lângă tine împăcat, să nu te culci supărat. Și atunci, cred că astea sunt punctele noastre de creștere, în care înțelegem lucrul ăsta. Că trebuie să prioritizăm iubirea și creșterea relației noastre și nu să creștem în orgolii și în supărări, că n-are sens.
Ce faceți atunci când știți că celălalt a fost rănit sau deranjat de un gest personal și vrei să vă împăcați?
Radu: Își cere spuze. Ne cerem scuze.
Alexandra: Da, ne cerem iertare. Depinde de cât de grav e ce s-a întâmplat.
Radu: Adică e foarte important să accepți când greșești.
Alexandra: Și e mai important ca celălalt să înțeleagă. Adică să nu zică, da, nu te iert sau nu vreau. Și dacă simte că mai trebuie să mai fie supărat, ok, ai dreptul să mai fii supărat, îmi spui când îți trece. Dar trebuie neapărat să ne cerem iertare.
Care sunt acele defecte ale fiecăruia care perturbă armonia în viața voastră de cuplu? Cum ați învățat să vă acceptați unul altuia defectele sau imperfecțiunile tipic umane?
Alexandra: Ne luptăm în fiecare zi cu asta.
Radu: Păi la mine e punctualitatea și strictețea punctualității. Ăsta e defectul meu, că tind să fiu prea punctual și asta ne perturbă. De exemplu, când vrem să plecăm undeva și… ea întârzie.
Alexandra: Și pe mine mă deranjează că el e foarte supărăcios. Adică se cam supără din lucruri care mie mi se pare că n-ar merita o supărare. Dar am înțeles în timp că, exact cum zice și el, că sunt imperfecțiuni tipic umane și este un proces continuu de acceptare. Adică eu nu cred că există cuplu care ajunge într-un moment, după nu știu câți ani, să zică gata, ne-am acceptat defectele unul celuilalt. Eu cred că până murim, o să avem chestia asta de certuri din chestii neimportante. Dar e bine că, până la urmă, învățăm să trecem peste.
Sex dimineața sau seara? Sex sau dragoste, cum ați descrie partea intimă a relației voastre erotice?
Radu: Seara. Majoritar seara.
Alexandra: Amândouă. Depinde de situație.
Radu: De exemplu, dacă te grăbești să te duci undeva, atunci este sex. Dacă nu te grăbești și e pe seară, ai timp nelimitat, atunci este dragoste.
Cât de des vă spuneți „te iubesc“?
Radu: Foarte des. La fiecare convorbire.
Alexandra: Da, și vorbim de multe ori la telefon ziua, pentru că nu stăm toată ziua unul lângă altul. Și fiecare conversație a noastră se încheie cu… Te iubesc, zis în felul nostru.
Dacă peste 50 de ani i-am întreba pe cei din jur ce fel de parteneră a fost Alexandra în viața lui Radu (și viceversa), ce ți-ai dori să spună despre tine?
Alexandra: Deci eu mi-aș dori ca Radu să spună despre mine că am fost o parteneră iubitoare, altruistă, blândă, frumoasă, sexy, bună gospodină. Totul să fie de bine! [râde]
Radu: Și eu vreau ca Alexandra să zică peste 50 de ani că a fost un bărbat bun. Atât, a fost un bărbat bun.Și fiecare înțelege ce vrea.
Ați apelat, vreodată, la psihoterapie?
Radu: Da, am apelat.
Alexandra: Și încă apelăm.
Radu: Și recomandăm. Este un service al creierului pe care ar trebui să-l facă toată lumea.
Alexandra: Și nu doar service, uneori e și doar un check-in. Te mai verifici așa să vezi dacă ești ok cu ce gândești.
Ce faceți, atunci când intervine monotonia în cuplu? Ați simțit vreodată ceea ce psihologia simțului comun numește monotonia în cuplu?
Alexandra: Simți monotonia. Noi avem o relație de 9 ani jumate și, cu siguranță, am avut și momente de monotonie.
Radu: Dar nu știu dacă trebuie să te sperii de ele sau să fugi.
Alexandra: Când simt liniște în cuplu, eu gătesc și Radu face altceva prin casă, poate pentru unii e monotonie, dar eu simt liniște și am un sentiment foarte bun.
Radu: Liniștea e bună.
Alexandra: Deci, cred că răspunsul la întrebare e nu.
Credeți că diferența de opinii între parteneri poate fi un impediment în formarea unei familii?
Alexandra: Depinde de opinii.
Radu: Depinde de opinii și depinde de cât de încăpățânați sunt partenerii. Că diferențe de opinii există în foarte multe domenii și în foarte multe zone. Acum depinde cât de important e pentru tine și cât de mult vrei să ai dreptate.
Alexandra: În formarea unei familii e important să lași de la tine, asta învățăm și am învățat noi amândoi că trebuie să ajungem cumva la mijloc, în absolut orice moment de diferență de opinii. Dar dacă sunt familii în care, de exemplu, ea-și dorește un copil și el nu-și dorește, atunci da, clar e un impediment în formarea unei familii pentru că aici n-ai cum să te duci până la mijloc. Adică unul e cu vreau și altul cu nu vreau. E simplu. Dar la noi nu e cazul. Până acum am fost pe aceeași lungime de undă cu deciziile importante.
Cum faceți atunci când părinții sau prietenii intervin în deciziile voastre?
Alexandra: Nu intervin.
Radu: Doar dacă le cerem părerea sau sfatul.
Alexandra: Și le cerem. Adică noi nu credem că știm noi totul. Adică nu cred că cineva încercă să-și impună o părere.
Care este ultimul gest romantic pe care l-ați făcut unul, pentru celălalt?
Alexandra: Trebuie să definim romantic. Mie, de exemplu, mi se pare foarte romantic când Radu îmi cumpără flori, și o face foarte des. Chiar fără o sărbătoare anume, un motiv anume.
Radu: Mi-a cumpărat pijamale, de curând. Mi se pare foarte romantic când îmi ia pijamale, șosete sau lenjerie, lucruri de care mi-este foarte greu să mă ocup. E romantic că-mi alege hainele, mai nou, ceea ce pentru mine contează. Pentru mine, gesturile romantice sunt gesturile eficiente.
Alexandra: Oamenii normali ar zice că sunt eficiente, eu le consider romantice. El a înțeles că pentru mine, romantic înseamnă romantic și le face: uneori ieșim și luăm cine romantice, îmi cumpără flori, îmi face câte un cadou, fără ca eu să-mi imaginez că el a reținut.