fbpx
skip to Main Content

Iubește ceea ce face, iar acest lucru se vede cu ochiul liber, dovadă stă cel mai recent proiect al său, serialul RUXX (disponibil pe HBO Max). În prezent, este actriță de teatru și film (fiind absolventă a UNATC), dar cariera și-a început-o la doar șaptesprezece ani, în modelling. Este talentată, devotată, discretă cu viața personală și loială celor din jur, în egală măsură, iar astăzi este protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine pe paginadepsihologie.ro. Doamnelor și domnilor, ne face o deosebită plăcere să o aducem în fața dumneavoastră pe actrița Raluca Aprodu.

Cum te-ai descrie într-un #?

#sfaturideviatamuibien

Actriță de teatru sau film? Unde te simți, cel mai bine?

Actriță. Punct. Nu are legătură cu teatrul sau filmul sau reclamele etc. Are legătură cu conținutul lor. Dacă sunt proiecte în care cred, cu care să mă identific, dacă sunt oameni cu care mă potrivesc etc. Pentru mine sunt foarte importanți oamenii cu care lucrez. Mai ales dacă e un proiect care se întinde pe câteva luni. Merg cu drag să-mi fac meseria oriunde e nevoie de mine. 

Ce înseamnă, pentru tine, rolul din serialul „RUXX“?

Proiectul, și nu rolul, a însemnat pentru mine mai multe lucruri. A însemnat un mare câștig de experiență în meseria mea, a însemnat întâlniri cu oameni extrem de talentați și mișto, a însemnat recunoștință pentru că am filmat în 2020, primul an de pandemie în care totul era blocat, a însemnat prietenie, suport, reziliență și nu în ultimul rând bucurie. 

Primele două episoade din RUXX sunt disponibile pe HBO Max, restul urmând a fi difuzate câte unul pe săptămânăhbomax.com

Ce trăsături ai în comun cu Ruxandra, personajul pe care îl interpretezi?

Sunt un om discret, îmi place să-mi fac meseria cât pot de bine indiferent de piedicile pe care le întâmpin. Nu sunt un om foarte extrovertit și nu-mi plac lucrurile stridente, demonstrative. Nu mă omor după oamenii fără personalitate. 

Ești aspră cu tine însăți, după spectacole?

Nu. Nu mai sunt de mult aspră cu mine în ceea ce privește meseria mea. Sunt nemulțumită de mine uneori și încerc să-mi dau seama dacă e ceva ce aș fi putut să fac mai bine, sau pur și simplu nu ținea de mine. Nu ai cum să „strălucești“ în fiecare seară pe scenă. Partea bună e că, în teatru, data viitoare poți să faci mai bine. La film nu ai norocul asta. Odată filmat, rămâne veșnic. 

Ce părere ai despre relațiile la distanță?

Nicio părere. Relațiile interumane și mai ales cele de ordin romantic mi se par mult prea complexe ca să poți să generalizezi. Cred că orice tip de relație îți ridică niște provocări pe care, poate, într-o situație „normală“ nu le-ai întâmpina. Depinde și dacă relația a început la distanță sau a devenit „la distanță“. Și ăsta e un factor important.

Care a fost cel mai provocator moment din timpul filmărilor?

Provocări au fost de tot felul. Nu știu să aleg un moment anume. A fost de multe ori dificil și din punct de vedere artistic și din puncte de vedere mai concrete, de genul să conduc în traficul din București la 9 dimineața, pe la Piața Amzei, cu două camere legate de mașină. Și să mai și joc în timpul ăsta! 

Personajul tău își abandonează sinele, în repetate rânduri. Cât de nesănătos crezi că este să faci asta?

Depinde de câte ori faci asta și în ce contexte. E bine ca, din când în când, să te dai la o parte și să știi să fii acolo pentru oamenii importanți din viața ta. Dar dacă faci asta zi de zi și folosești comportamentul ăsta ca scuză să nu te ocupi de tine și de nevoile tale, atunci asta e foarte nesănătos. 

℗PUBLICITATE



Cum reacționezi atunci când ești criticată, în mediul online?

Nu înțeleg ce înseamnă să fii criticată în mediul online. Dacă, de exemplu, cineva scrie „nu mi-a plăcut cum joacă Raluca Aprodu“, să fie sănătos. Asta e părerea omului și e foarte normal să fie așa. Dar dacă încep mitocăniile și răutățile doar pentru că oamenii sunt frustrați și vor să arunce cu mizerie în orice mișcă, atunci dau BLOCK fără nici un regret. Din păcate, foarte mulți asta fac. Nimeni nu se obosește să critice ceva. În cel mai rău caz, nu se uită la film/serial sau nu vin să mă vadă la teatru. Dar să începi să scrii toate mizeriile, de multe ori chiar înainte să apară proiectul, doar pentru că nu-ți place ție cum sunt tunsă, asta nu o să înțeleg niciodată.

Ce emoții te încearcă acum, când traversăm perioada războiului?

Of, Doamne! Nici nu știu ce să răspund. Cred că sunt încă în stare de șoc. Adică, încerc să-mi văd de viață mai departe, cât pot de bine. Dar mi-e greu, recunosc. De exemplu, săptămâna trecută am jucat Trei surori de Radu Afrim, unde e o scenă în care se vorbește despre situația din Rusia. Sau, la final, când Olga zice „poate o să înțelegem pentru ce suferim“, am simțit cum mi se strânge stomacul. Era oricum un spectacol dificil din punct de vedere emoțional, dar acum l-am simțit altfel. Și publicul nostru la fel. Și a doua zi, ca să-ți răspund la întrebare, m-am trezit cu un nivel imens de anxietate. Noroc că era luni și nu trebuia să merg la teatru. Abia mai pe seară am reușit să mă liniștesc. 

Ai apelat, de-a lungul timpului, la consiliere psihologică?

Da!  Și o recomand din tot sufletul meu. Cred că, din păcate, în România chestia asta încă e luată un pic la mișto. Adică ori e văzută ca o fiță, ori (cealaltă extremă) te duci la psiholog dacă ești „nebun“. 

Nu e o dovadă de slăbiciune să faci terapie, eu o consider o dovadă de CURAJ. Să accepți că nu le știi pe toate, să-ți dorești să poți să fii un om mai bun, un tată, o mamă, un șef, un iubit mai bun etc. Și pentru asta îți trebuie o minte limpede și o cunoaștere reală a propriilor emoții și trăiri. Și eu nu cred că putem să facem asta singuri mereu. Sau cine știe… Eu nu am putut. Dar eu zic că dacă te trezești urlând pe geamul de la mașină ca un isteric când îți taie unul calea, poate ar fi cazul să te întrebi de ce. 

Cât de mult te-a încurcat frumusețea în cariera ta?

Nu știu dacă m-a încurcat. Poate m-a ajutat. Mai știi?

Care este ultima piesă de teatru la care ai fost în calitate de spectator?

Casandra de la Apollo și Extraordinara viață de la Teatrul Național, două piese pe care le recomand din tot sufletul. 

Ce le răspunzi celor ce cred că modellingul a fost cel ce te-a consacrat?

Le mulțumesc frumos că știu atâtea lucruri despre viața mea, de multe ori chiar mai bine decât mine și îi invit cu mare drag la teatru. Am început să fac modelling când aveam 16 ani. Nu puteam să dau la facultate atunci. 

De ce ar trebui să te urmărească oamenii în online?

Nu „trebuie“ să mă urmărească nimeni nicăieri. Dar dacă simt că ceva din personalitatea și felul meu de a mă raporta la mediul online rezonează cu ei, mă bucur și le mulțumesc frumos. Îi invit să urmărească #sfaturideviatamuibien și în curând o să lansez un nou proiecțel foarte drag mie, care se va desfășura în online.

Credit foto: Sabina Costinel; Styling: Ruxandra Marin; Make-up: Raluca Crăciun


Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0