Se descrie drept un om vesel și de nădejde. Modestă din fire, nu spune că ar fi și un profesionist desăvârșit, care face orice pentru un live à la carte. Iubește ceea ce face și asta se vede ori de câte ori o asculți la radio ProFM. Despre eșecuri, sfaturi, planuri și multe detalii personale, am discutat în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine cu omul de radio Raluca Cojocaru.
Care este sfatul primit de la mama ta, atunci când ai decis să te muți în București?
Să fiu puternică, așa cum mă știe ea dintotdeauna, să mă bazez mereu pe mine și să-l țin pe Dumnezeu aproape.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum ai descrie acest „microb“ al radioului?
E o stare de veselie, de „hai să ne facem zilele un pic mai faine“, că sigur avem cu ce. Mai găsim niște muzică faină, mai râdem un pic de noi, de ce ne aduce ziua. Radioul a rămas de-a lungul anilor o gașcă faină, unde te simți liber, acceptat, ascultat și sigur mai câștigat – cu niște prieteni. Când deschizi microfonul nu știi cine te ascultă, dar știi că oamenii rezonează cu energia ta. Nu ne ducem acolo să părem noi geniali, ci să le oferim oamenilor din energia noastră. Și să le mulțumim că dintre atâtea opțiuni, Netflix, podcasturi, TV etc. ei ne aleg pe noi să le mai condimentăm un pic zilele, cu piesa lor preferată sau cu câte o porție de râs pe saturate. Pentru mine, radioul și-a făcut loc în suflet devreme, pe la 10 ani, atunci când am descoperit ce mult iubesc să vorbesc la microfon. Ăsta a fost mereu focul inimii mele și am fost atât de perseverentă încât, ani buni mai târziu, a apărut și locul meu în radioul românesc. Și sunt recunoscătoare pentru bucățica asta de vis împlinit pe care o trăiesc acum.
Dacă am face un exercițiu de imaginație, unde ai vrea să fii acum?
Pentru că tocmai am venit dintr-un concediu de la mare, probabil aș aduna prietenii, familia și ne-am retrage pe o plajă în Grecia, să ne relaxăm, să bucurăm de natura asta divină.
Care este acel obicei supărător care pe alții îi deranjează la tine?
Faptul că mă supăr prea repede, că prea pun orice la suflet. Sau cum ar spune unii, sunt prea sensibilă pentru anul 2022. Dar hei, încerc să mă dreg cu umor, cu autoironie și cu sfatul ăsta perfect pentru noi toți: „omenirea: hai nu te mai lua chiar atât de în serios!“
Ce nu-ți place la tine?
Că sunt dezordonată, că de multe ori le fac altora pe plac întâi și abia apoi fac ce mi-aș dori eu, că nu sunt perseverentă când vine vorba de sport și de citit – tot îmi cumpăr cărți, impulsiv, încep să citesc mai multe în paralel, dar rar le termin.
Cui ai făcut un rău pe care nu-l poți uita?
Chiar nu știu ce să răspund aici. Nu cred că am făcut vreun rău intenționat cuiva, dimpotrivă, eu vreau să fiu omul ăla de nădejde pentru cei din jur, dar dacă am greșit și am făcut rău cuiva probabil am făcut-o ca să mă apăr, să îmi apăr „teritoriul“, pentru că simțeam vreo nedreptate și cineva trebuia să aibă grijă și de mine, nu? Și uite așa, ca să fii tu bine îi mai rănești și pe alții, așa funcționează viața. Dar oricui i-am greșit, mă spovedesc aici online și vreau să știe că atât am putut la momentul respectiv. „Atât s-a putut! Atât m-a dus capul“. Azi cred că sunt un pic mai smart față de ziua de ieri și încerc să vorbesc mai deschis cu ceilalți despre răni pe care le provoc voluntar sau involuntar. [râde]
Care este acel gest supărător al iubitului tău pe care îl face adesea, dar îl ierți, de fiecare dată?
℗PUBLICITATE
Că îmi face de prea multe ori pe plac, ca să nu mă supere, și la final îmi spune că el de fapt ar fi vrut să facă altceva. Ne-am găsit, suntem exact la fel.
Ți s-a întâmplat să verifici telefonul partenerului, fără că el să știe?
O, da, aș fi ipocrită să zic că nu, dar el știe oricum. [râde]
Ai avut, de-a lungul timpului, probleme cu stima de sine?
Absolut. Și încă lucrez la asta. Nu se termină niciodată munca de îmbunătățire, pentru că tindem toți spre perfecțiune, chiar dacă n-o s-o atingem ever. Stima asta de sine se conturează permanent în funcție de mediul în care crești și trăiești. La un moment dat mă săturasem să mi se zică „ai mai multă încredere în tine“. Am zis, bine, ok, de azi încolo o să-mi dau like la propriile postări. După care am descoperit că tocmai sensibilitatea mea și vulnerabilitățile mele sunt calitățile care îi apropie pe oameni de mine, îi fac să mă simtă umană, deschisă, drept pentru care am hotărât să fiu eu așa cum simt atunci și dacă cineva nu rezonează cu mine, it’s fine. Doar că nu mi se pare că ajuți concret pe cineva care stă prost cu încrederea în el zicându-i non stop „trebuie să ai mai multă încredere în tine“. Mai degrabă arată-i cu degetul pe tavă niște calități uriașe pe care le are, ce face el bine, așa încât să devină și mai conștient de valoarea lui și apoi vei vedea cum înflorește și cum prinde curaj să lucreze și la capitolele la care nu stă chiar bine. Practice makes us perfect.
Cât de des ieși din zona de confort?
Eu cred că foarte des, pentru că fix felul meu de a fi cere niște adrenalină din când în când. Îmi propun să mai fac și câte o nebunie mică, așa încât să simt că nu sunt toate zilele la fel. Plus că meseria de jurnalist, așa cum am învățat-o eu în facultate, presupune să vorbești cu oameni necunoscuți, să cauți, să alergi, să nu fii comod. Doar așa obții lucruri juicy în viață. Dar sigur că rezerva de energie se duce și mai am și eu momentele mele când nu-mi vine să depun niciun efort, să trag plapuma pe mine și să nu vorbesc cu nimeni.
Ai fost, vreodată, într-un cabinet de psihoterapie?
Da, și foarte bine am făcut pentru că așa mi s-au deschis niște orizonturi și am văzut că nu sunt neapărat defectă, ci că lucrurile pot părea cu totul altfel din perspectiva altui om. Am avut multe momente de AHA! și cred că e bine să avem mereu pe cineva cu care să vorbim și care să ne asculte obiectiv. Că subiectiv poate fi oricine, pe gratis. Important e să fii conștient că munca ta cu tine nu ți-o rezolvă nimeni, e strict procesul tău, efortul tău, dar uneori ai nevoie de un reflector care să îți arate pe unde mergi și pe unde poate ți-ar prinde mai bine să mergi. Important e să fii deschis să primești și alte păreri, nu poți face psihoterapie de calitate forțat de alții. Trebuie să simți tu când vrei o altă părere.
Ce faci atunci când lucrurile nu-ți ies așa cum îți dorești?
Probabil stau un pic bosumflată, devin tristă și încep să interiorizez ce s-a întâmplat. Ajung la final la concluzia că nu toate lucrurile stau în controlul meu și că nici nu e bine să mă împotrivesc lucrurilor. Încerc pe cât posibil să fac ce-mi zice mie intuiția, să nu am mustrări de conștiință mai târziu și să mă enervez pe mine. Uneori lucrurile alea rele duc spre un bine mai mare, dar mai îndepărtat.
Care este prima reacție pe care o ai atunci când cineva te critică, în online?
Mă aricesc, clar. Cui îi place să fie judecat, criticat? Asta e prima reacție. Dar apoi mă uit și la cine e omul acela care zice ce zice. Are vreun gram de dreptate? Sau e doar hater? E mega ușor să fii hater gratuit și sub anonimat. Pentru că frustrări avem toți, cu carul. Important e să arăți că da, părerea ta face diferența, e ceva smart acolo. Cum fiecare dintre noi are o gură, înseamnă că fiecare om are dreptul la o părere. Mai contează și la ce păreri apleci urechea, în online. Oricum, am învățat în timp care sunt oamenii de a căror părere îmi pasă și care sunt cei care pot trece lejer în folderul „și alții…“.
Ai avut conversații aprinse pe care le-ai încheiat subit și apoi ai zis că s-a întrerupt?
Eu mă aprind mai rar, dar și când mă aprind… sunt moldoveanca aia tipică, de te fac cu ou și cu oțet. Ori închid eu de nervi, ori turui până rămân fără voce.
Ce-ți spui, atunci când te privești în oglindă?
Că sunt o luptătoare, chiar sunt un om puternic. Și merit o viață „veseloasă“. Apoi, sare criticul interior din spate. Că mi-aș face operație de corectare dioptrii, dar că nu-mi place cum îmi stă fără ochelari. Că știu că am riduri de la râs și e cazul să mă dau mai des cu cremă. Aaaa, și îmi zic că abia aștept să treacă moda machiajului cu eyeliner, că mie niciodată nu îmi iese.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
