Ați auzit de Ramanenjana și Simona Deaconescu? Ei bine, dacă nu, vă povestim noi despre acest om și acest proiect extraordinar − care are premiera zilele acestea, în România. Simona este coregrafă care lucrează interdisciplinar, la granița dintre spectacol, instalație și film. Ea examinează constructe sociale, între ficțiune și realitate, uneori cu ironie și umor negru. A terminat studiile de licență și master la catedra de coregrafie a Universității Naționale de Teatru și Film din București și este co-creatoarea proiectului Ramanenjana, alături de Gaby Saranouffi, coregrafă și activistă culturală stabilită în Africa de Sud.
Povestind cu Simona, am aflat că „Ramanenjana este un fenomen care a rămas în istorie ca o «epidemie de dans» sau o «coreomanie», dar, în realitate, are profunde implicații sociale și politice. Totul a început în februarie 1863, în mai multe regiuni din Madagascar, când mii de oameni au dansat timp de patru luni cu o rezistență supranaturală, cu dorința de a-și proteja independența și autonomia.“ Vă puteți imagina așa ceva?!
Tot de la Simona am aflat că ce a reușit să facă societatea malgașă atât în 1863, cât și în 1896 (anul în care Franța a hotărât anexarea Madagascarului) a fost să tragă un semnal de alarmă nonviolent asupra faptului că identitatea malgașă este în pericol. Astfel, putem spune că Ramanenjana este foarte relevantă azi, pentru că aduce împreună două idei puternice care au schimbat modul de a privi lumea – cea de epidemie și cea de protecție a independenței naționale.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Pe scurt, ce a învățat Simona din Ramanenjana este că atunci când o comunitate este în pericol iminent, aceasta va reacționa în moduri surprinzătoare, moduri care sunt greu de înțeles pentru cei care nu se află într-o situație asemănătoare.
Când dansul devine contagios
Cu toată sinceritatea, recunosc că a fost pentru prima dată când am auzit de epidemiile de dans, drept urmare, am fost extrem de curioasă să aflu mai multe și mai ales să înțeleg cum anume pot fi explicate aceste fenomene. Iată ce mi-a relatat Simona Deaconescu: „Epidemiile de dans au rămas în istorie ca afecțiuni de natură psihofizică, în care sute sau chiar mii de oameni dansează incontrolabil pentru perioade extinse de timp. Aceste perioade pot fi de câteva zile sau de câteva luni. O altă caracteristică a așa-numitelor «epidemii de dans» este faptul că dansul devine «contagios», în sensul în care tot mai mulți oameni se alătură mulțimii de dansatori, pe măsură ce trece timpul. În Europa, aceste coreomanii au avut loc în Evul Mediu. Pe alte continente, precum Africa sau America de Sud s-au întâmplat în secolul al XIX-lea. Ceea ce mulți cercetători au observat este că aproape fiecare epidemie de dans este precedată de o etapă de criză în societatea în care apare: conflicte politice, sărăcie extremă, catastrofe naturale. Chiar dacă aceste fenomene au fost considerate afecțiuni medicale sau, în mod amuzant, posesiuni demonice în masă, coreomaniile apar ca o reacție spontană a unei anumite societăți în fața unei amenințări externe sau interne.“
Evident că un astfel de spectacol nu are cum să nu implice și niște dansatori cu totul și cu totul speciali, și mare mi-a fost bucuria să constat că vorbim inclusiv de artiști români. Dansatorii sunt Haja Saranouffi, un performer de origine malgașă, care trăiește în Antananarivo, dar a mai lucrat în Europa. Lui Haja i se alătură Simona Dabija, cea mai de încredere colaboratoare a Simonei Deaconescu, alături de care coregrafa experimentează tot timpul lucruri noi. Iar cea mai tânără membră a echipei este Maria Luiza Dimulescu, recent absolventă a UNATC, pe care Simona a descoperit-o anul trecut lucrând la o instalație performativă la /SAC@MALMAISON.
℗PUBLICITATE
Poveștile care ne arată importanța sincronicităților
Așa cum am punctat și în introducere, spectacolul Ramanenjana este creat în colaborare cu Gaby Saranouffi. Am aflat că au început să creioneze conceptul și structura proiectului de anul trecut și că s-a creat o conexiune între cele două, destul de repede. Având în vedere că au lucrat la distanță, din cauza restricțiilor impuse de pandemie, a fost nevoie să găsească metode ingenioase ca să păstreze legătura vie, organică. Gaby a conectat-o pe Simona cu Olombelo Ricky, gurul muzicii din Madagascar, alături de care a lucrat cu mare plăcere, împrietenindu-se foarte tare pe parcurs. „Ricky este pasionat de Ramanenjana și m-a ajutat să documentez povestea orală a evenimentului, nu cea scrisă în cărțile de istorie ale misionarilor europeni. Fără perioada de cercetare din Madagascar și fără acești oameni incredibili nu aș fi putut niciodată să înțeleg ce implicații profunde are Ramanenjana pentru cultura malgașă și nici să găsesc sufletul spectacolului.“ − spune coregrafa româncă.
După atât de multe informații palpitante, am vrut să-mi imaginez cum arată acest spectacol. Drept urmare, am invitat-o pe Simona să mă ajute în acest proces și am aflat că spectacolele de dans sunt, de cele mai multe ori, abstracte sau bazate pe explorarea emoțiilor și senzațiilor. Dar ceea ce fac acești artiști în Ramanenjana este să ofere informații concrete despre un subiect extrem de provocator, contextualizându-l la nivel geopolitic și cultural. Cu alte cuvinte, este un proiect creativ mai mult documentar decât fictiv, pentru că ne ancorează în lumea reală, în care dansul face parte din societate, nu e neapărat o formă de artă, de terapie sau de entertainment.
Interesant a fost și faptul că am aflat despre Ramanenjana cam în aceeași perioadă în care citeam cartea Într-o voce nerostită, publicată de colegii mei de la Pagina de Psihologie. Cartea semnată de doctorul Peter Levine ne prezintă tot puterea inimaginabilă a corpului și resursele infinite ce zac în acesta. Cred că vizionarea acestui spectacol m-ar putea ajuta și mai mult în procesul de înțelegere a misterelor corpului uman. Simona vorbește mult despre febra numită epidemia dansului, iar dr. Levine despre importanța tremuratului și a ritmicității corpului în procesul de vindecare a traumelor, drept urmare să fie o simplă coincidență? Mă îndoiesc, de aceea, aleg să trec totul la categoria sincronicități reușite. Dacă nu ați citit cartea lui Peter Levine, este musai să o treceți la categoria lectură pentru vacanța de Paști, mai ales că zilele acestea are o reducere pe platforma paginadepsihologie.ro. Iar spectacolul Ramanenjana îl putem vedea chiar săptămâna aceasta, premiera fiind pe 14 și 15 aprilie, la Centrul Național al Dansului București, de la ora 19:30.
V-ați întrebat vreodată cât de important este dansul?
Înainte de a încheia interviul, am mai simțit nevoia să aflu ce emoții am putea trăi la acest spectacol și cât de important este dansul în viața noastră. Iar răspunsurile Simonei m-au uluit din nou: „În societatea din Madagascar, dansul și muzica fac parte din viață, de la naștere, până la moarte. În Vest, dansul a devenit cumva fetișizat sub diverse forme și și-a pierdut calitatea de liant social. Cred că o viață în care acordăm mișcării corpului aceeași importanță pe care o acordăm cuvintelor este o viață trăită profund și complex.“
Iar în ceea ce privește emoțiile, Simona m-a liniștit spunându-mi că „spectatorul va primi informații care vor părea incredibile. Însă, vreau să reafirm că nu am inventat nimic din ceea ce se spune pe scenă și că tot ceea ce prezint în spectacol este conform cu ceea ce am descoperit în timpul documentării mele. Spectatorul ar putea crede că Ramanenjana este o invenție sau o exagerare, dar nu este. De cele mai multe ori, realitatea este mai bizară decât orice operă science-fiction concepută de un artist.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
